Am scos „Vulpea” din vizuină și „Șarpele cu ochelari” din cuib. Șefii serviciilor secrete SRI și „Doi ș-un sfert” vorbesc, în premieră, după 25 de ani, despre escrocheria Caritas

Virgil Măgureanu și generalul Virgil „Vulpea” Ardelean sunt oameni scumpi la vorbă. Primul apare rar în public, iar al doilea n-a mai dat un interviu de peste 15 ani. Ambii fac, astăzi, dezvăluiri interesante despre măruntaiele circuitului Caritas, din anii ’92-’94, care a sărăcit milioane de români și a îmbogățit o droaie de politicieni și o gașcă de interlopi.

Jocul piramidal Caritas, de la Cluj, înființat de un banal contabil din Brașov, Ioan Stoica, a început să funcționeze în primăvara lui 1992 și a intrat în faliment doi ani mai târziu. Oamenilor li se promitea că vor primi de opt ori suma depusă în circuit, după trei luni. La început totul mergea perfect și Ioan Stoica devenise un fel de Mesia. Perspectiva câștigării unor bani nemunciți i-a vrăjit pe mulți. S-a ajuns ca, în perioada de apogeu a jocului, să se ruleze, circa o treime din masa monetară a României, echivalentul în lei a un miliard de dolari, și că erau implicate în circuit între 35 și 40% dintre gospodăriile românilor.

A venit, apoi, iminentul declin și falimentul. Gaura estimată a fost de 450 de milioane de dolari. Au fost întocmite rapoarte, s-au tras concluzii, dar nimeni nu au luat nicio măsură să stopeze înșelătoria. Autoritățile statului au stat cu mâinile în sân, complice. La Cluj, șeful poliției municipale era Virgil Ardelean, ulterior devenit șeful serviciului secret al MAI, UM 0215, celebra „Doi ș-un sfert”, iar Virgil Măgureanu era directorul SRI.

Ambii, vorbesc astăzi în premieră și exclusivitate pentru EVZ, despre informațiile pe care le aveau, modul în care acestea au fost folosite, despre cine a făcut și, mai ales, n-a făcut ceva concret să pună capăt escrocheriei patronate de Ioan Stoica. În mare, cei doi au răspuns cam la aceleași întrebări, personalizate doar unde era absolut necesar. Polițistul și capul SRI din acea vreme vorbesc printre rânduri, subliminal – cum le șade bine unor oameni ca ei – dar suficient de străveziu pentru a putea să tragi, de unul singur, o concluzie corectă.

 

„Vulpea”: „Stoica era văzut ca un salvator al săracilor!”

Generalul Virgil „Vulpea” Ardelean, în vârstă de 68 de ani, era, cu un sfert de veac în urmă, comandantul Poliției Cluj Napoca. Oraș care devenise o Mecca a celor care visau să se îmbogățească rapid. Autoritățile locale din Cluj tolerau, dacă nu chiar încurajau, circuitul piramidal al lui Ioan Stoica. „Vulpea” a intuit pericolul și, repede, a devenit principalul inamic al escrocului. Atât doar, că era singur în acest război, fără aliați puternici și devotați. Doar o mică parte din presă, printre care și Evenimentul zilei, cel mai important cotidian al țării, îi era alături.

Se știe că fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, i-a pus la dispoziție lui Stoica un spațiu chiar în incinta primăriei. Cum așa? A luat Funar bani de la Stoica? Ce știe „Vulpea”? Lui Virgil Ardelean îi vine greu să afirme răspicat da sau ba. „Cunoscîndu-l pe Funar, eu nu-l asociez cu un om corupt, ci cu un primar deschis la oportunități ale căror evoluții, chiar dacă nu le realiza, le accepta, chiar dacă el n-a anticipat o evoluție negativă a unui asemenea fenomen”, te bagă în ceață generalul, cu un limbaj aproape codificat, buruienos. Și, care era atmosfera la Cluj? Cum era văzut patronul Caritasului?

Fostul polițist se mai destinde: „Clujul acelor ani trebuie privit ca un oraș în care exista o anumită armonie, dar în care sensibilitățile de pe urma evenimentelor de la Târgu Mureș, din martie ’90, au lăsat urme serioase. Ioan Stoica nu era cunoscut de nimeni, dar în scurt timp a devenit celebru. Își făcea o publicitate sugestivă și extrem de ofensivă. Era văzut ca un salvator de către cei săraci și un prilej teribil pentru cei care voiau să se îmbogățească”.

„Mi-am jucat cariera și libertatea!”

Care a fost rolul presei, naționale sau locale, în promovarea jocului? Un ziar local, „Mesagerul transilvan”, avea exclusivitate la publicarea listelor cu deponenții câștigători, cunoscutul jurnalist Mihai Tatulici a publicat pe TVR un interviu în care îi ridica mingea la fileu lui Ioan Stoica. Exemple ar mai fi. Știe generalul Ardelean dacă au luat anumiți ziariști bani de pe urma Caritasului? „Caritasul trebuie înțeles ca un fenomen complex, nu ca un act în sine, izolat, din care s-au adăpat, deopotrivă, oameni simpli, ziariști, politicieni, oameni de afaceri și chiar polițiști”.

Bun așa, atunci știe Virgil „Vulpea” Ardelean ce oameni importanți, cunoscuți, au jucat și au luat bani de pe urma acestui joc piramidal? Generalul se foiește pe scaun în timp ce te scanează, atent: „Eu, ca șef al Poliției Cluj Napoca, îmi jucam cariera și, de ce nu, libertatea! Vă confiez, ceea ce n-am mai spus până acum, că eu – cu echipa mea – m-am simțit foarte izolat pentru faptul că, din primele zile, anticipam pericolele în planul ordinii publice, care se puteau dezvolta din cauza afluenței enorme de oameni veniți la Cluj, din toată țara, și condițiilor precare în care aceștia trăiau. Infracționalitatea a evoluat necontrolat și vinovat puteam fi numai eu! Acesta este motivul pentru care am încercat să înțeleg ce am de făcut ca să salvez Clujul, ordinea publică și, implicit să-i protejez pe polițiștii din echipa mea. Informațiile obținute conduceau clar la ideea că Stoica era extrem de activ și avea numeroase contacte cu oameni importanți. Ne-a fost greu, însă, să dovedim acest lucru și vă confirm că nu a existat o casetă cu liste de oameni care au fost tratați preferențial. Dacă a existat așa ceva numai Stoica poate ști”.

 

Stoica încasa sume imense în bancnote nou-nouțe

În ce anume au constat informațiile sale? Ardelean spune că Stoica s-a ferit de el și de oamenii săi ca dracu’ de tămâie: „Am avut, însă, informații de la casierițele sale care ne transmiteau acest lucru și tot ele ne explicau cum veneau teancuri de bancnote nou-nouțe, lipite între ele, neîntrebuințate! Asta e o informație pe care n-am mai divulgat-o”.

La acea vreme banconte noi-nouțe nu puteau ieși pe piață decât dintr-un singur loc: Trezoreria BNR. Virgil Ardelean a intrat în posesia dischetelor pe care se aflau toți deponenții de la Caritas. Cum a reușit? Râde: „Simplu. La debutul anchetei cu procuratura locală. Polițiștii și procurorii au descins și au ridicat toate documentele. N-am avut niciodată liste sau dischete înainte de acest moment”. Mai adaugă că acestea au fost văzute de toți polițiștii, procurorii și avocații care au lucrat în cauză.

 

Virgil Măgureanu: „L-am avertizat pe Funar și el l-a girat pe Stoica!”

Virgil Măgureanu a fost directorul SRI între 1990 și 1996. În ce a constat atenția pe care a acordat-o această instituție „Fenomenului Caritas? Șeful spionilor din acei ani își alege cu grijă cuvintele: „În acel timp, societatea traversa o perioadă de dezordine în întreaga sa viață economică. Să nu uităm că în acel interval a dispărut fără urmă flota românească, într-un mod neclarificat nici azi.

Tot atunci, s-au mai întâmplat și alte lucruri negative, ca dispariția unor mari unități economice și nerecuperarea unor mari datorii externe din partea unor state până atunci prietene. Caritasul nu poate fi înțeles, ca fenomen grav, decât în acest context în care au existat chiar și formațiuni politice care i-au acordat sprijin vădit. Argumentez în acest sens cu faptul că primarul Clujului, Gheorghe Funar, s-a întâlnit cu mine, în mod special, și subiectul a fost «Fenomenul Caritas», care își avea sediul chiar în primăria sa. Cu toate avertismentele primite, în chiar seara acelei zile, Funar a apărut la televizor cu Stoica!”.

Caritasul, sprijinit de toate partidele

Fostul director al SRI spune că au existat mai multe feluri de informații care indicau că o mare masă monetară a circulat în favoarea Caritasului: „E un truism, dar și o trăsătură! Erau vădite lăcomii din partea unor oameni politici care își primeau tainul... Spre exemplu, cunoscutul parlamentar PUNR, și unul dintre cei mai vajnici «patrioți» Ioan Gavra”. Despre acesta e de notorietate că strângea bani de la colegii din Parlament și-i depunea, personal, la Caritas.

Dar presa, ziariștii, au pus și ei botul la cașcavalul oferit de Stoica? Greu de spus, zice Măgureanu: „Dar, în mod vădit, Caritasul s-a bucurat și de un sprijin al unor indivizi pe atunci înrolați în presă. Au fost chiar și fenomene de încurajare a circuitului din partea unor extremiști maghiari cu scopul, vădit, de a destabiliza. Nu numai că eu știam aceste nume, dar am atras atenția, la vârful conducerii politice, asupra fenomenului și a oamenilor politici implicați! Știu bine că au luat «smântâna de pe oală» cei din conducerile locale ale mai multor partide. Nu se sfia să ia nici opoziția. A existat o lăcomie sistematică și o înțelegere tacită între toate vârfurile locale, să nu se strice jocul. Nu a exista, în cei doi ani cât a durat, nicio opoziție categorică, care să stopeze și eradicheze fenomenul”.

 

Iliescu și Văcăroiu au știut totul și n-au făcut nimic

A văzut Măgureanu dischetele, confiscate de Virgil „Vulpea” Ardelean de la Ioan Stoica, pe care se aflau toți deponenții de la Caritas? Sau măcar parte dintre ele? Zîmbește, mefistofelic: „E suficient să spun că fenomenul de combatere a fenomenului, la fața locului, a modului oneros de desfășurare a acestui joc piramidal s-a făcut în comun de Poliție și SRI. Noi am avut un rol ultimativ și categoric în distrugerea sa!”.

E de presupus că președintele Ion Iliescu era informat despre ceea ce se petrecea la Cluj. Ce atitudine a avut el? Dar premierul Nicolae Văcăroiu? Măgureanu dă din umeri, a neputință: „Și unul și celălalt au dezaprobat fenomenul, dar nu s-au implicat direct în stoparea și dispariția lui. Nu cred că aveau vreun interes... Trebuie, însă, menționat că periculozitatea pentru echilibrul economic al țării a fost o preocupare și pentru diverși parteneri externi, în primul rând din partea principalelor țări europene: Germania, Marea britanie și Franța”.

Furturi de buzunar cât în întrega țară

 

Fostul corespondent al EVZ de Cluj, Bogdan Eduard, a povestit cum l-a salvat de la linșaj Virgil Ardelean pe Sergiu Toader, un alt coleg de-al nostru, de la București, care făcea și el o investigație la un miting al „caritașilor”. Cum a fost?

Fostul șef al „Doi ș-un sfert” se fâstâcește un pic: „Întrucât încă de la începutul jocului am declarat, chiar în Evenimentul zilei, că acest circuit este unul imoral, miam atras ostilitatea multora. Vă confirm că Evenimentul zilei a fost cel mai activ ziar care s-a alăturat acestei poziții și care a avertizat de posibilele consecințe negative. De aceea a existat acel moment, ca de altfel mai multe, în care a trebuit intervenit. Ne confruntam, zilnic, cu sute de infracțiuni. Spre exemplu, am raportat într-o zi mai multe furturi de buzunar ca în întreaga țară! Alt exemplu este că am numărat, în numai 90 de minute, între orele cinci și șase și jumătate dimineața, 894 de mașini care au intrat în Cluj”.

Autorități „contaminate”. Adică plătite, „peste rând” de Stoica

Autoritățile și-au dat seama relativ repede de gigantica escrocherie. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a dispus, în vara lui 1993, un control. S-a făcut și întocmit un raport care a ajuns și la Ion Iliescu. EVZ a reușit să obțină o copie și l-a publicat în octombrie 1993, în ciuda faptului că documentul era ținut sub cheie de Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților. De ce nu s-a făcut nimic pentru a stopa înșelătoria? Să fi fost teama autorităților de manifestații și dezordine publică într-un moment în care tocmai se instalase în țară o relativă liniște sau Stoica a plătit, „peste rând”, în avans, oameni cheie care au depus bani la el în afacere?

Crezul meu de atunci și de astăzi este că fenomenul a luat prin surprindere toate autoritățile. Apoi, unor reprezentanți ai acestora, din cauza «procesului de contaminare», le-a fost greu să decidă oprirea jocului care, probabil, urma să moară de la sine”, explică, cifrat, generalul Ardelean. Pe undeva, lasă de înțeles că Soica își cumpărase liniștea.

 

Cheia”: bancnotele nou-nouțe puse în circulație de Stoica

A mai fost un control, finalizat tot cu un raport, făcut de astă dată de Virgil „Vulpea” Ardelean. Iar nu s-a întâmplat nimic. Avea Stoica protectori sus-puși? Și dacă da, cine sunt aceștia? „Vulpea” dă din umeri: „Din păcate nu aveam atunci informații certe iar, ulterior, ca și la UM 0215, n-am avut șansa să îmi clarific această ecuație. A rămas o necunoscută. Reiterez, însă, ce am spus. O parte dintre casierițele lui Stoica ne-au informat că ele puneau în circulație bancnote noi-nouțe! Și n-a fost o singură informare către forurile superioare județene și centrale, ci mai multe. Habar n-am mai departe. Am spus ce am avut de spus!”. De Ioan Stoica, după ce și-a ispășit pedeapsa de un an și jumătate de închisoare, generalul Ardelean zice că nu mai știe nimic. Presa a relatat că acesta a fost evacuat, anul trecut, din garsoniera încare locuia la Brașov, pentru neplata întreținerii.

„Numele profitorilor se află în Rapoartele SRI și MAI!”

Apariția în EVZ a raportului BNR precum și a altor acte n-a mișcat cu nimic lucrurile. Virgil Măgureanu afirmă că au fost scurgeri de informații deliberate, și în repetate rânduri, către presă: „Erau documente privind cârdășia unor funcționari publici, și nu numai, de încurajare a Caritasului. Presa a fost aliata noastră în bătălia de eradicare a acestei pegre. Așa cum Evenimentul zilei a arătat, în repetate rânduri, mulți interlopi au avut o influență deloc neglijabilă în încurajarea acestui dezastru. Nume, nu că n-aș putea să spun, dar trebuie să menționez că aproape fiecare perioadă s-a concretizat prin prezența publică inadmisibil de influentă a unor interlopi, mai ales în spațiu economic”.

Deci, avea Stoica protectori sus-puși? Măgureanu e implacabil: „Dacă n-ar fi avut din capul locului asemenea protectori, care beneficiau de sume imporatnte de pe urma jocului, Caritas n-ar fi putut subzista în acest mod nefiresc!”. Păi, și de ce nu rostește niște nume? „Nume? Vezi, eu n-am purtat, de atunci încoace, un carnețel cu identitatea profitorilor. Ele au fost menționate, explicit, în rapoartele anuale ale SRI. Au mai fost menționate și în documente confidențiale către conducerea politică a țării, după cum a existat și un consistent și sistematic schimb de informații între SRI și MAI”. Cu alte cuvinte numele profitorilor se află în documente arhivate.

Cârdășia politico-interlopă

Ex-directorul SRI afirmă că o parte importantă dintre banii dispăruți în „gaura neagră” a falimentului Caritas au ajuns atât la profitorii din spectrul politic cât și în lumea interlopă: „Cârdășia dintre unii politicieni și interlopi a fost așa de mare încât nu s-a putut reconstitui, cu detalii riguroase, care dintre ei au avut cel mai mult de profitat”. Despre dezvăluirea generalului Ardelean cu bancnotele nou-nouțe puse în circulație de Ioan Stoica, Virgil Măgureanu spune că nu are habar. Într-un fel e ciudat că nu știe acest aspect. Unii au avansat idea că jocul piramidal ar fi fost o creație a sistemului, alții că a fost doar o escrocherie tolerată.

Care este adevărul în opinia fostului șef al SRI? Măgureanu neagă ipoteza unei „creații a sistemului”: „Nu putea fi vorba de așa ceva, dar dată fiind dezordinea generalizată din țară, Caritasul poate fi considerat o excrescență a unei epoci de dezordine. Nu vreau să închei fără a menționa că SRI a avut un rol major în eradicarea acestui circuit priramidal, care a fost menționat, în repetate rânduri, în rapoartele noastre, ca una din cauzele crizei economice și a economiei subterane care era cotată, pe atunci, la 38-40%”.