M-a sunat, acum două zile, un ziarist de la Reuters şi m-a întrebat: ce se întâmplă cu moratoriul asupra exploarării gazelor de şist după alegeri? Mi-au trebuit vreo 30 de secunde să-mi revin din şoc. Noi băltim veseli în mlaştina noastră locală, dezbatem aprins ultima intrigă din Teleorman, analizăm cu profunzime ultima insultă aruncată de un politician foarte nervos de fiecare dată când se trezeşte înainte de zece dimineaţa. Cui să-i pese dacă România va reuşi sau nu să-şi reducă dependenţa de gazele ruseşti?
Că lucrăm cu o trupă de politicieni găunoşi, superficiali, leneşi şi mediocrii, asta ştiam. Nou este că şi publicul, şi presa, au mers după ei, în loc să încerce să-i forţeze să evolueze. Vă fac un inventar scurt al câtorva probleme care ar fi trebuit să fie rezolvate în 2012 şi care vor exploda în 2013. CEDO ne-a dat termen să rezolvăm problema despăgubirilor pentru imobilele naţionalizate până la 12 iulie 2012. Ne-am milogit de judecătorii de acolo şi ne-au mai acordat nouă luni - deadline la 12 aprilie 2013. Ştie cineva să se fi făcut ceva până acum? Iar de aici ajungem la altă chestiune amânată de guvernul Ponta: bugetul pe 2013. Eu îl înţeleg că se teme să spună ce ne aşteaptă anul viitor, dar ne va prinde aprilie - la limita termenului impus de CEDO - fără buget, dacă situaţia politică se complică (nu vreau să mai intru în diferite scenarii, le ştiţi). Între timp, o companie care încearcă de 12-13 ani să obţină nişte hârtii de la statul român, continuă să aştepte: va primi sau nu aprobare să deschidă exploatarea de la Roşia Montana? Nu vreau să fie eu agentul de relaţii publice al celor de la Gold Corporation, au destui, însă mi se pare incredibil să menţii în stand-by, de peste zece ani, o aprobare de mediu, pentru că politicienii români mor de frică să ia o decizie. Măcar pe vremea lui Băsescu exista o discuţie pe tema asta. Guvernul USL a băgat-o sub preş. Surpriza va veni la anul. Cred că mai găsim exemple, dar nu vreau să amintesc decât de legea sănătăţii, pe care fostul ministru Cepoi o dorea aprobată în ultimul trimestru din 2012. Adio. Nici un cuvânt, să nu se sperie alegătorii care, prin ianuarie 2012, ieşeau în stradă împotriva acestei legi. Apropo, îi pasă cuiva că nu avem ministru al Sănătăţii, iar Ponta nu vrea (nu poate/ nu are pe cine) să pună altul, deşi textul Constituţiei este clar? Scriu destul de multe ştiri în ultima vreme şi cred că în ultimele 48 de ore nu a fost aproape nici una în care să nu fi citat cuvinte precum "idiot", "imbecil", "psihopat". Discursul politic în campanie. Până şi Toader Paleologu a simţit nevoia să contribuie cu un "psihopat incapabil". Eu înţeleg, şi mie mi se întâmplă. Nu este discurs al lui Ponta pe teme economice la care să nu-mi vină în minte astfel de cuvinte. Campania întinde nervii. Însă nu se poate ca asta să fie tot: imbecili, idioţi, cabale ieftine, Becali, Dan Diaconescu. În 2004, de exemplu, am vorbit despre cota unică. Superficial, ştiu, printre nenumărate minciuni, adevărat, dar şi noi, ziariştii, şi ei, politicienii, cu toţii făceam un efort să discutăm ceva serios. Să-mi spună şi mie, cineva, despre ce discutăm în campania asta electorală? Eu n-am pretenţii la o dezbatere sofisticată despre bugetul UE pe 2014-2020, o să ne prindem prin 2017 că am fost ultimii fraieri la negocieri, pentru că Ponta şi Băsescu erau ocupaţi să-şi dea la cap şi la glezne. Se putea găsi ceva interesant, nu ştiu, poate legea sănătăţii, văd că au murit toţi specialiştii din ianuarie 2012 acum, când USL se pregăteşte să facă exact ceea ce dorea Băsescu. Repet, nu ştiu ce temă serioasă ar putea provoca o dezbatere naţională, nu mă pricep la strategii de comunicare. Rămâne întrebarea: ştie cineva despre ce vorbim în campania aceasta cu Crin Antonescu şi Victor Ponta? Despre Becali şi Dan Diaconescu? Despre faptul că Mircea Marian şi încă vreo câţiva suntem nişte imbecili? Fie. Altceva?