Într-un studio sofisticat și straniu, cu un aparat de fotografiat de pe vremea lui Eminescu și surse de lumină filtrată fabricate în vremea noastră, am fost fotografiat, în după-amiaza zilei de 20 s eptembrie 2018 , de colecționarul și artistul Radu Chindriș.
Studioul este amenajat la parterul Hotelului Athenée Palace Hilton. Eu am participat la ședința foto după Doina Levintza și înainte de Nadia Comăneci. De ce anume am fost fotografiat? Pentru că sunt un valoros creator de modă și un înzestrat gimnast.
Este v orba de f apt de un pr oiect de mare import anță dedicat Centenarului Marii Uniri. D emersul ap arține c asei de audit comunicațional și marketing strategic „Fugașin & Partenerii”și se derulează prin Asociația „Fabrica de e venimente” cu sprijinul Cris- Tim, Athenée Palace Hilton Bucharest și c asa de a vocatură Grecu și Asociații. Proiectul, intitulat „100 de chipuri r omânești”, va duce la constituirea unei colecții de portrete f otografice ale unor per sonalități reprezentative pentru România de azi. Cu excepția mea, care am nimerit din greșeală pe listă, toate celelalte nume sunt ilustre, cu perf ormanțe impr esionante în cele mai diferite domenii. Figurează pe listă și St ere Gulea, și Dumitru Prunariu, și Ana Blandiana, și Emil Hurezeanu, și Ilie Năstase, și Victor Rebengiuc, și I oan-Aurel Pop, și N icolae Breban, și Silviu Purcărete, și Maia Morgenstern și mulți alții, până la o sută.
Proiectul este dedicat, am mai explicat, Centenarului Marii Uniri din 1918 și reprezintă unul dintre cele mai inteligente și originale moduri de omagiere a acestui eveniment. O atenție specială merită ședințele foto, gândite ca o călătorie în timp, până în anul de grație (chiar de grație) 1918.
Artistul f otograf Radu Chindriș folosește tehnica și aparatura de care s-a servit acum un secol Samoilă Mârza, pentru a ne lăs a singurele imagini de la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918. Fotografiile s e r ealizează pe plăci de sticlă, prin tehnica colodiului umed (in ventată în 1851, aproape simultan, de cătr e Frederick Scott Archer și Gust ave Le Gray). Aparatul, mare, din lemn masiv de cireș, cu bur duf, de o vâr stă cu Mar ea U nire, a f ost r econdiționat și pus în funcțiune chiar de artist (care este și un colecționar de ustensile foto de altădată). Obiectivul aparatului este și mai v echi - aproximativ din 1860 - și ar e în componență lentile șlefuite manual. Prin astf el de lentile (sau, cine știe, poate chiar prin ac estea folosite de Radu Chindriș) a fost fotografiat – e o eventualitate - și Mihai Eminescu. Emoționant.
Fotografiile care rezultă sunt de o claritate stranie. Singurul inconvenient este acela că expunerea durează mult, în jur de opt secunde. Fotograful înlătură capacul de pe obiectiv și din acel moment timp de opt secunde trebuie să stai nemișcat. Așezat pe scaunul înalt pentru fotografiere, am afișat un zâmbet larg. Greșeală fatală! Zâmbetul larg nu poate fi păstrat pe față mai mult decât o secundă. Apoi, colțurile buzelor încep să se retragă, stricând fotografia. Am regretat atunci că n-am și eu aptitudinea lui Ion Iliescu de a zâmbi la nesfârșit, cu gura până la urechi. Po za a tr ebuit r efăcută. Imagine a mea va fi ac eea unui om s erios, așa cum sunt imaginile tuturor băr baților f otografiați la sfârșitul s ecolului nouăsprezece s au începutul secolului douăzeci.
Sufletul acestei activități este actorul Constantin Fugașin, un om generos și entuziast, cu o biografie mai puțin obișnuită. În 1975 a fost ales - pe criteriul asemănării fizic e - pentru a int erpreta rolul lui C eaușescu tânăr, în epis odul consacrat R omâniei din s erialul s ovietic „Soldații victoriei”. Pe platoul de filmare, emoționat, a urat Armatei Sovietice „Dum bun!” în loc de „Bun venit!”. Întâmplarea a intr at în f olclorul citadin al acelor ani.
De curând, Constantin Fugașin, om de teatru multilateral, a pus în scenă un spectacol cu poemele din ciclul „La Lilieci” de Marin Sorescu. Abia aștept să-l văd.