Intrarea în temele războiului informațional ne arată dezvoltările care au loc chiar în aceste zile legate de perspectivele și presiunile cu care se va confrunta mintea umană, lumea noastră internă de zi cu zi, în viitorul apropiat și previzibil. Deja războiul informațional a trecut la a patra generație și se fac studii intense de natură tehnologică către a cincea generație a jocului cu mintea omului, cu ceea ce percepe, cu ceea ce înțelege, cu ceea ce cunoaște și cât de alterate pot fi aceste etape în fixarea și generarea părerilor, opiniilor și alegerilor sale.
Dacă prima generație se referă explicit la dezinformare, propagandă, măsuri active și elemente de operațiuni psihologice, cea de a doua vizează obiectivarea constructului abstract în spațiul virtual și comunicarea dintre spațiul real și cel virtual, a treia se referă la accesarea individuală, dar pe bază de modele - pattern- uri ale întregii mase sociale, pe bază de big data, pentru a o viza în vederea alterării sau dirijării opțiunilor.
Generația a patra vizează în mod direct personalitățile care nu sunt tangibile prin instrumentarul tip Cambridge Analytica de a treia generație, cei 3-15% pentru care probabilitatea de influențare este nulă, în funcție de subiect, prin instrumentar specific, adaptat, tailor made, special definit pentru individul vizat după studierea sa amănunțită, cea mai clară metodă fiind character assassination.
În fine deja se desenează perspectivele unei a cincea generații, care va apărea în circa 2 ani, atunci când tehnologia va permite atribuirea de “imagini reale” fiecărei figuri publice care poate transmite orice mesaj prestabilit vrem, audio și video. Imaginați-vă confuzia unei lumi în care Donald Trump declară război în video și audio, el însuși, manipulat ca imagine, și nu un actor sau o sosie, iar Emmanuel Macron își prezintă demisia în direct. Văzul, cel mai bogat simț și care aduce 87% din informație creierului uman, devine relativizat și fără perspective de selecție, de a discerne adevărul de fake, de realitatea prefacricată. Iar când în spațiul public nu e emisă doar o asemenea enormitate, ci 7 mesaje distincte și nuanțate pe o temă, confuzia este perfectă iar joaca cu mintea umană atinge apogeul.
Așa ajungem la post-Adevăr, post factual, și, mai departe, post-umanitate
Dacă post-adevărul înseamnă relativizarea valorii Adevărului, chestionarea deținătorului adevărului (sofiști), egalarea ca valoare a Minciunii cu Adevărul(Nietzsche), democratizarea Adevărului (social media, toate propozițiile sunt egale, indiferent de emitent și de legătura cu Adevărul), aici vorbim exclusiv despre legătura percepției umane, a înțelegerii umane cu Adevărul. Cu realitatea. Vorbim despre interpretări, despre emoții care alterează înțelegerea adevărului sau obstrucționează și dirijează Adevărul nostru individual. Dar nu afectează faptele.
Post factualul începe de acolo de unde vorbim despre paradigma Ceea ce vezi nu este Adevărat, Ceea ce percepi cu simțurile, nemijlocit, nu e Adevărat, respectiv despre alterarea faptelor prin prisma alterării percepției. Nu mai e vorba despre interpretare, ci despre alterarea fundamentală a faptelor petrecute. Abordarea populistă Adevărul e ceea ce spun eu că este Adevărul care transformă faptul în non -fapt sau în opusul său.
Acest tip de abordare, care e combinată cu cenzura mass media, blocarea libertății presei, liberei circulații a ideilor, libertății de exprimare, impinge societatea vizată către autoritarism, către dictatura. Aici suntem cu regimurile populiste și post- factualul. Faptele sunt rescrise, nu reinterpretate, ci schimbate dramatic. Mai știm și noi istoria eroismelor lui Ceaușescu, rescrise după preluarea puterii de către acesta, în 1965. Se rescrie istoria și în Polonia actuală, cu rolul opoziției Solidarnosti. Se distruge imaginea și rolul lui Lech Valensa, îl reașează pe Geremek în prim plan. Asta fac politicienii populiști. Post- factual. Post-umanitatea e și mai tragică, și se leagă direct ce o altă creație a omului, artifical intelligence - a.i.. Un mecanism de învățare automată, independentă, a unor mașini, capabile să manipuleze infinit mai multe date decât ființa umană, cu infinit mai multă eficiență, sigur în fracțiuni de secundă, și care pot reproduce realitatea destinată oricărui simț uman, cum pot altera mintea umană în mod programat.
Totul a plecat de la supra-utilizarea a.i. în detectarea fake news. Am învățat mașinile să coroboreze elemente de limbaj, le-am învățat să traducă, să citească, să scrie versuri (nu poezii!!!), să priceapă gramatici și sintaxe, să creeze fraze corecte în orice limbă, mai corecte decât vorbirea oamenilor reali. Ele pot crea declarații “autentice”, factuale, care sunt transmise pe scară largă mai necesită până în doi ani timp pentru perfecționare. Atunci să te ții război informational! Aceasta este post-umanitatea. Aici contează reziliența umană și posibilitatea ca să existe adaptabilitatea la aceste dezvoltări ale unui viitor apropiat. Și tot ea va trăda conținutul și capacitatea umanității, în întregime sa, de a se adapta, vom ști cum arată omul mediu, umanitatea în totalitatea sa, luptând cu aceste adevărate boli psihice ale viitorului trăirii în spații virtuale paralele, concomitente, o schizofrenie a trecerii constante între realități plăsmuite și viața de zi cu zi, factualitatea, adevărul și umanitatea.