Alexandra și Luiza nu au murit degeaba! În ultimele zile, de fapt din 24 iulie, societatea românească a trăit o dramă care a depășit-o în intensitate pe cea de la "Colectiv". Deși concluziile nu sunt diferite, viața ne-a demonstrat că nu s-a schimbat nimic.
Alexandra și Luiza nu au murit degeaba! Am avut imaginea unui sistem neprofesionist, blocat din cauza deciziilor politice proaste din ultimii 15-20 de ani, politizat până la limita transformării incompetenței în virtute.
Am văzut cum instituțiile statului, cele care ar trebui să inspire Respect și Siguranță, sunt mult mai preocupate să-și acopere propriile greșeli decât să descopere și să rezolve problemele de fond. Mă refer aici la Poliție, la Parchet, la STS, la presă.
Da, și la presă! Pentru că de prea multe ori oameni care scriu și inspiră alți oameni sunt cocoțați pe baricadele uneia sau alteia din părți. Susținând puncte de vedere partizane, fără a le trece prin propriul aparat critic. Fiind doar o porta-voce, neînțelegând că sunt o parte a problemei, cei (despre) care vorbesc nu vor face altceva decât să o adâncească.
Nu trebuie uitat că în acești 15-20 de ani, de prea multe ori politicienii s-au comportat precum milițienii din Caracal sau Galați, uitându-se impasibili cum interesele oamenilor obișnuiți sunt aruncate în mașina de tocat vise. Numai că așa cum se vede, visul tuturor este unul simplu: o societate normală!
Statul Român ar avea nevoie de o reformă profundă, dar pentru asta este nevoie de ceva mai mult decât proclamarea marxismului cultural drept doctrina noului mileniu. Este nevoie de oameni care să fie interesați de oameni.
Cazul "Monstrului din Caracal" se va stinge ușor. Alte nenorociri sau nenorociți vor capta atenția opiniei publice. Dar undeva, în străfundul fiecăruia, ar trebui să se producă o schimbare. Ca să nu ajungem să spunem că Alexandra și Luiza au murit degeaba!