Trăim o epocă a schimbării generației mixului energetic, care se mișcă de la combustibili fosili și energia bazată pe hidrocarburi spre resurse reciclabile, energie curată și grija față de mediu. Efectele sunt mai radicale în anumite zone – vezi renunțarea Germaniei la energia atomică sau măsurile stricte europene și globale privind emisiile de bioxid de carbon – altele privesc mai lax abordările.
Mai mult, confruntarea între energia bazată pe carbon și industriile aferente și energia curată se face tot mai mult simțită. Deja unele state producătoare de petrol și gaz preferă să vândă oricât la orice preț decât să drămuiască o formulă de control optim al veniturilor, pentru că peste 10 ani s-ar putea ca produsul petrolier deținut să nu mai fi deloc cerut pe piața globală.
Noile înclinații ale evoluției generației mix-ului energetic au generat însă și cea mai mare amenințare la adresa securității și apărării lumii. Este vorba despre stresul acestei schimbări de generație a mix-ului energetic și impactul asupra investițiilor în capabilități militare convenționale. Într-adevăr, chiar dacă se produc drone alimentate cu energie solară sau există și alt impact al energiei curate asupra alimentărilor infrastructurii militare - cu precădere descoperirile tehnologice în materie de stocare a energiei sau de transport al ei, echilibrarea sistemelor energetice inteligente - majoritatea capabilităților militare convenționale folosesc doar energia produsă pe baza produselor petroliere.
O schimbare bruscă a mixului energetic actual al statelor în această direcție, către formule de alimentare cu energii regenerabile și cu energie curată, este de neconceput, și chiar saltul natural care se produce pe această direcție, de la petrol la energie electrică produsă, reclamă investiții enorme de infrastructură publică și, mai ales, creează un stres enorm pentru industria militară. Deja memoria instituțională și istorică poartă experții spre momentul trecerii de la cărbune la petrol, cu efectele majore ale momentului schimbului de generație energetică.
Alerta privind perspectiva unei nevoi rapide de adaptare a capabilităților militare convenționale la alte surse de energie este extrem de sonoră și presupune faptul că pe acest drum nu mai există nici posibilitatea de a pune pauză, nici cea de a întârzia procesul, cu atât mai puțin opțiunea ignorării lui. Și companiile producătoare de arme convenționale de toate tipurile se confruntă și ele, la nivelul departamentelor de cercetare și testare, cu acest stres al schimbării generației energetice.
Ca în cazul globalizării, acolo unde există abordări ce presupun că vorbim despre un proces ce poate fi eludat și, deci, nu trebuie efortul major pe gestionarea sa la nivel global, exact astfel au apărut și dăinuie abordări conservatoare care susțin că economia bazată pe hidrocarburi și combustibili fosili va dura sine die. Economia bazată pe hidrocarburi rămâne marca cea mai vie a abordările conservatoare, ale realismului dur și pur, care vede tot mai des războiul și confruntarea drept instrumente obligatorii ale panopliei de pârghii și instrumente ale unui stat, eventual la care să se recurgă tot mai des și mai repede, în timp ce energia curată, protecția mediului, energia regenerabilă este mai degrabă marca abordărilor post-moderne, liberale, de acceptare a trendurilor de evoluție și a perspectivelor unei globalizări tot mai rapide a tuturor domeniilor. Se menține, și în acest ultim caz, un grad mare de preocupare pentru existența instrumentelor de descurajare în capabilități militare serioase și suficiente în așa fac încât să nu fie niciodată nevoie a se recurge la acele arme.
Pe de altă parte, se prefigurează clar nevoia globalizării deciziei și a bunei guvernări, asumarea guvernanței globale și a responsabilităților necesare exigențelor tot mai mari și așteptărilor tot mai sofisticate a cetățenilor lumii, inclusiv cele legate de pregătirea și gestionarea tranzitului între două generații ale bazei resursei energetice și schimbarea mixului energetic așa cum îl știm noi astăzi.