Alegeri 2019. Am aflat rezultatele aproape finale: PNL a luat 26% din voturi, PSD - 22%, USR – 21%, Pro România, UDMR și PMP au intrat în Parlamentul European. Referendumul a trecut, în jur de 80% dintre participanți fiind de acord cu întrebările mai mult sau mai puțin explicite puse de Klaus Iohannis.
Participarea la vot a fost uriașă, iar imaginile cu îmbulzeala din diaspora au fost completate de cozile de la București. Personal, abticipând o asemenea situație, am votat dis de dimineață, de la ora 7:00.
A fost o duminică lungă, în care informațiile s-au încrucișat, de cele mai multe ori în mod contradictoriu. De abia spre seară am simțit oboseala și dezamăgirea din tabăra PSD, în care deja se discuta despre ieșirea de la guvernare.
Rezultatele de ieri nu schimbă majoritatea parlamentară, însă în mod cert schimbă percepția asupra celor care fac parte din ea. PSD a luat cel mai prost scor electoral posibil, chiar dacă a adus mai mulți oameni la vot decât estimaseră că e nevoie, iar ALDE nu a făcut pragul electoral, lăsându-l pe Călin Popescu Tăriceanu în urma lui Victor Ponta și Traian Băsescu.
O realitate care schimbă fundamental posibilitatea de a fi candidat la președinție. Chiar și cu sprijinul PSD.
Câteva cuvinte despre învingătorii zilei de ieri. Marele câștigător este Klaus Iohannis. Punct.
PNL obține cel mai bun scor electoral din istoria participărilor la alegeri fără a fi parte a unei alianțe. Este meritul lui Ludovic Orban, om politic care a prins o perioadă fastă în istoria PNL, dovedind că cei care strâmbau din nas la auzul numelui său s-au cam grăbit. A reușit mult mai mult decât predecesorii.
Orban a fost secondat în această campanie de un Rareș Bogdan din ce în ce mai răgușit spre finalul ei, dar la fel de radical ca la televizor, de Robert Sigartău și Cristian Botez, secretar general și secretar general adjunct al PNL, care au reușit să impună ideea mitingurilor, un element de campanie la care liberalii nu prea apelau din motiv de resurse umane.
Liberalii au reușit să se mențină pe locul unu în ciuda unui USR care părea să se umfle precum mișcarea bolșevică în Rusia țaristă.
Despre ambele partide de dreapta se poate spune că au obținut un scor electoral bun, dar fără să rupă gura târgului, revendicându-și, fiecare, câte o halcă dintr-un PSD zăpăcit de valul popular.
Despre Pro România, UDMR și PMP nu se pot spune prea multe, decât faptul că au intrat în Parlamentul European.
Acum, despre învinși. În special despre Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Pentru că soarta actualului guvern și a actualei coaliții parlamentare depind de soarta și deciziile celor doi.
Liviu Dragnea nu mai are nicio șansă să rămână președintele PSD, ci doar să câștige timp. Ceea ce va face, mizând ce celebra sa șiretenie teleormăneană. Numai că, la un asemenea scor, baronii nu mai pot fi păcăliți, iar Marian Oprișan a dat deja tonul.
Viorica Dăncilă s-ar putea să-i facă o surpriză și mai mare și să lase PSD fără Guvern.
Noaptea cuțitelor lungi din PSD se apropie. Liviu Dragnea va avea soarta lui Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, demonstrând încă o dată că PSD este un dragon care scuipă flăcări și își mănâncă conducătorii.
Călin Popescu Tăriceanu are de luat o decizie politică majoră. Nominalizat, alături de Gabriela Firea, pe postul de candidat al alianței guvernamentale la președinție, pare să înțeleagă că i seoferă un măr otrăvit. Cel mai probabil, va proceda precum Gabriela Pandele Firea și îl va refuza politicos pe iviu Dragnea. Pentru că nu mai respiră viitor. Iar fără viitor, în politică nimeni nu te bagăîn seamă. Poate doar Statul Paralel, extrem de dispus să răzbune loviturile pe care le-a primit.
Și aici venim la partea cea mai fierbinte a cartofului servit aseară de votul românilor. O eventuală lipsă de nuanțare a pozițiilor celor două tabere în care fiecare dintre ele să recunoască că a greșit va ține România în aceeași zonă a conflictelor tribale în care tribul lui Dragnea tocmai a fost învins de tribul lui Rareș Bogdan.
PS – Celor cei care compară rezultatele din România cu restul Europei, vreau să le spun că nu e cazul. La noi, se întâmplă precum la un ospăț copios în care francezul, neamțul, olandezul și ceilați mănâncă, beau și se veselesc. Din când în când, ghiftuiți, mai dau drumul la câte un vânt. În România ajunge doar mirosul.