Poveștile cu relevanță istorică, trădări și revoluții, lovituri de stat și schimbări de regimuri, au nu rareori la bază acte care sunt profund umane, mercantile și cinice, în propriul beneficiu. De aceea istoria se scrie atât de greu în zilele acestea chiar într-un stat eșuat și în pragul colapsului cum e Venezuela: cu inflație galopantă de câteva milioane la sută, cu pene de curent electric mai tot timpul, fără hrană, medicamente sau apă pentru populație.
De aceea tentativa de încheiere, schimbare și tranziție pașnică și lină a regimului Maduro de săptămâna trecută a părut o robinsoniadă don-quichotească pentru președintele interimar Guaido, pentru necunoscutori.
Iată cum s-a scris istoria: de trei luni de zile, liderii actualului regim negociază cu opoziția renunțarea la liderul chavist și revenirea la democrație contra salvării propriilor persoane, a averii și chiar a propriilor poziții. Ministrul Apărării, unul dintre atotputernicii reali ai regimului chavist - cel care a garantat menținerea lui Maduro – împreună cu șeful securității ca și șeful Curții Supreme de Justiție au negociat menținerea pozițiilor în perioada de tranziție spre democratizare. Totul s-a făcut pe fondul amenințării directe și a fricii că orice fugă în Cuba și refugiere acolo s-ar putea, totuși, solda – cum a fost cazul Assange în Ambasada Ecuadorului din Londra – cu extrădarea finală în SUA. De aici înclinația puternicilor lideri de a negocia cu șeful opoziției.
Ceea ce știm este că Guaido a devansat acțiunea sa cu o zi, 30 aprilie, marți în loc de 1 mai, și că acest lucru a luat prin suprindere SUA. O recunosc oficialii americani, în primul rând trimisul special în regiune, o comentează și surse direct din administrație. Nu știm motivul pentru care Președintele Adunării Naționale, recunoscut președinte interimar, ar fi procedat astfel.
Dar odată lansată operațiunea, ne-am trezit cu două fenomene consecutive. Mai întâi, intervenția rusă - susținută de către trupele cubaneze de pe teren, ambele implicate în menținerea loialității trupelor și serviciilor de informații față de Maduro, prin infiltrarea totală, controlul și coordonarea instituțiilor venezuelene – intervenție soldată cu blocarea fugii lui Maduro în Cuba, care era pregătită. Această componentă a fost dezvăluită ulterior de către secretarul de stat american Mike Pompeo și a făcut epocă miercuri în presa mondială. În al doilea rând, cu întoarcerea din drum a reprezentanților structurilor de forță din administrația Maduro, care se angajaseră să-l debarce. Iar această componentă a trecut aproape neobservată, fiind expusă public de către consilierul pentru Securitate națională al președintelui Trump, John Bolton.
Astfel, dezvăluirea bombă a lui Bolton a căzut ca un trăsnet chiar în timpul derulării evenimentelor, miercuri, când revoluția era încă în curs, dar când cei trei oficiali nu reacționau. Bolton a anunțat public că pentru prima oară are loc o scindare reală în echipa lui Maduro și că aliații săi cei mai apropiați discută de peste trei luni cu opoziția, fiind cu toții de acord că Maduro trebuie să plece, iar Venezuela să revină la democrație, totul contra menținerii lor în poziții. Mai mult, Bolton a pronunțat atunci public numele a trei persoane implicate în acțiune chiar de lângă Maduro: Vladimir Padrino, Ministerul Apărării venezuelean, Maikel Moreno, șeful Curții Supreme de Justiție și Ivan Rafael Hernandez Dala, comandantul gărzii prezidențiale.
Expunerea publică a celor trei, chiar în cursul derulării operațiunii, protestelor și aparițiilor publice ale lui Juan Guaido împreună cu militarii, a fost o presiunev directă la adresa lor și a lui Maduro. Astfel, expunerea celor trei a determinat, cel mai probabil, reacția lui Maduro care s-a pregătit să fugă, dar și pe cea promptă a Rusiei (și Cubei, la nivel militar) care a determinat blocarea fugii liderului chavist. De aceea a și apărut imediat acuzația lui Pompeo și Bolton privind implicare ruso, cubaneză – militară, dar și cea chineză ca sprijin diplomatic și politic pentru Maduro. Revoluția a fost astfel blocată.
Dar lucrurile au fost și mai complicate, și mai prozaice: joi, Padrino și-a afirmat loialitatea față de Maduro după ce a fost numit responsabil economic și comercial al regimului, deținând controlul și pe exporturile Venezuelei, dar și pe traficul ilicit de droguri, cea mai lucrativă afacere din Venezuela. Controlul asupra fluxurilor de mărfuri peste frontieră dar și pe zona infracțională - trafic de droguri a fost mișcarea care a făcut ca revoluția să nu mai aibă loc iar trădătorul regimului Chavez să revină pe pozițiile sale originare, de susținere a lui Maduro. Deși nu au dezvăluit date și probe, cei doi oficiali americani de vârf au lăsat să se înțeleagă că întreaga implicare rusă și evoluțiile de la Caracas ale lui Maduro sunt foarte bine cunoscute și monitorizate.