Acum aproape două decenii, baroneasa Nicholson, pe atunci raportor al Parlamentului European, publica o scrisoare prin care cerea Guvernului român să reziste lobby-ului agențiilor
Acum aproape două decenii, baroneasa Nicholson, pe atunci raportor al Parlamentului European, publica o scrisoare prin care cerea Guvernului român să reziste lobby-ului agențiilor bine plătite pentru adopții internaționale, afirmând chiar că multe din aceste agenții distorsionează de obicei informațiile cu privire la condițiile de viață ale copiilor, cu scopul de a încasa comisioane grase.
Ce am reușit ca națiune în acest timp? Am creat un sistem de justiție care o târăște de păr pe Sorina, spre a fi expulzată de procurori și judecători, ce nu doar că nu empatizează cu suferința umană, ci se transformă în demiurgi ce tranzacționează destine omenești. Asemenea copiilor instituționalizați de atunci, situația justiției românești pare a fi căpătat același destin tragic. Arată ca și cum ar fi fost dată spre adopție internațională fără ca magistrații de bună credință, societatea civilă și instituțiile naționale abilitate de Constituție ori de lege să mai poată interveni ori face ceva.
Astfel, numeroase ambasade, agenții, comisii, organisme și experți de tot felul, prin crearea unor imagini false despre situația justiției, încurajează adoptarea unor măsuri legislative ce nu au nimic în comun cu situația reală a sistemului judiciar. Asemenea celor ce susțineau și promovau imaginea copiilor abandonați de Stat, a căror unică salvare stătea în adopția internațională, așa și aceste entități, străine total de realitățile justiției românești, stăruie în absurde și grotești recomandări ce se arată în fapt a fi viziunile onirice ale unor magistrați exaltați, susținute interesat de presa de casă a Sistemului și de politicienii aserviți acestuia.
Nu doar că adoptatorii internaționali ai justiției noastre nu înțeleg mecanismele profunde ale sistemului judiciar, dar parcă pentru a ne umili și mai mult ne trimit ca evaluatori funcționărași de mâna a treia, care cad repede în plasa prostrației în fața unora precum forumiștii instigatori din România. Pretinderea expertizei profesionale din partea acestor raportori, erijați în stăpânitori ai înțelesurilor normelor de drept specific naționale, suprapusă plăcuțelor suedeze trimise cu sârg de conducerile onegheurilor așa-zis profesionale ale magistraților către miniștrii justiției și reprezentanții democratic aleși, conturează imaginea zicerii potrivit căreia „somnul rațiunii naște monștri”.
Din nefericire, monștrii judiciari născuți prin cezariana aplicată burților pline de drepturi salariale, pensii nesimțite dar mai ales de fugă de orice fel de răspundere, au acaparat nu doar scena dezbaterii publice, nu doar treptele instanțelor și parchetelor ci chiar esența dreptului, dincolo de spiritul legii. Așa crezând, din înaltul cerurilor olimpiene, departe de atingerea vulgului, aceste harpii hărțuitoare ale Justiției își lasă urmele precum răgetele aruncate avocaților în față, fără scrupule, o renumită torționară, detașată în chiar rândul superiorului Consiliu al magistraților: „în sala mea de judecată eu spun ce scrie în lege”!
Ologirea literei legii, prin pervertirea sensurilor demult înstăpânite ale limbii române, precum zicerea Slujirii, care nu găsea egalitate între cooperare și colaborare, transcende spațiul sălii pașilor pierduți și produce sluțirea fără de întoarcere a sufletului slujbașilor Zeiței Themis.
Copil nelegitim al Statului Paralel, cu actul de naștere scris pe dosul protocoalelor secrete, lăsată fără de ocrotitori și în bătaia urgiilor străine de dreptate și de patrie, Justiția a ajuns orfană. Căci, așa cum justiția fără oameni este precum casa fără copii, așa și oamenii fără justiție sunt precum copiii fără casă.