Anul 1989 începuse bine pentru Nicolae Ceaușescu, care atinsese un obiectiv îndrăzneț pe piața bancară internațională. În doar câteva luni însă...
„Nicolae Ceaușescu a ajuns la putere în anul 1965, într-un context economic bun pentru România. Încă de la începutul mandatului său, Ceaușescu a încurajat investiții masive în domenii care atunci păreau de viitor – precum industria petrolieră, industria chimică sau industria grea și constructoare de mașini. Din bugetul național, investițiile reprezentau o cotă de circa 30%, iar consumul era totdeauna ținut sub control (...). Dar, privită în profunzime, situația economică a țării anunța un declin iminent”, relatează istoricul Adrian Cioroianu.
Prețul petrolului explodează
Cum fabricile și uzinele comuniste aveau nevoie de țiței pentru a funcționa, iar petrolul României nu acoperea cererea imensă, Ceaușescu a început, în 1972, să importe hidrocarburi. Două crize succesive (1973 și 1979) au aruncat însă în aer prețul petrolului, forțându-l pe Ceaușescu să se împrumute la Fondul Monetar Internațional (FMI) și la Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD – Banca Mondială) pentru a-și putea continua planurile de industrializare.
Teama că îndatorarea financiară va afecta independența României
„Așa se face că, de la mijlocul anilor ’70, România a început să acumuleze datorii externe. La nivelul anilor 1983-1984, datoria externă a României ajunsese la aproximativ 12 miliarde de dolari (...), o sumă suficient de mare pentru a-l îngrijora pe Nicolae Ceaușescu. Teama liderului român era că îndatorarea financiară va afecta independența țării. Drept care, începând cu anul 1981, Ceaușescu a demarat un program accelerat de rambursare a datoriei. Și astfel a început marea criză a anilor ’80. Exportul masiv de materii prime, penuria alimentară, lipsa de combustibil, cozile la benzinării, întreruperile de energie electrică din locuințe, sistarea unor cheltuieli sociale pentru școli, spitale sau biblioteci – toate acestea au legătură cu această ambiție a lui Ceaușescu de a lichida datoria externă a țării”, detaliază Adrian Cioroianu.
Primăvara lui 1989 – lichidarea datoriei. Iarna lui 1989 – lichidarea lui Ceaușescu
„În ziua de 12 aprilie 1989, se deschidea la București o Plenară a CC al PCR în care Nicolae Ceaușescu anunța, triumfător, că România și-a lichidat datoriile externe. Pentru Conducător era un succes. Dar pentru români era prea puțin și prea târziu. Sacrificiile impuse de-a lungul anilor ‘80 rupseseră orice punte de înredere între popor și conducători. Ceaușescu devenise, încet, dar sigur, inamicul public numărul unu al majorității românilor. (…) Ceaușescu a ieșit atât de slăbit din această bătălie victorioasă încât, peste doar câteva luni, avea să piardă definitiv războiul”, menționează istoricul Adrian Cioroianu în cartea Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor, carte apărută în 2013 la Editura Curtea Veche.