Între 1915 și 1916, George Enescu face un turneu istoric, cu șaisprezece concerte de-a lungul și de-a latul României de atunci, în care a cântat marile capodopere ale literaturii violonistice: concerte, sonate sau piese pentru vioară de mare acompaniament, susţinut de pianistul Theodor Fuchs.
Enescu a ajuns atunci la Brăila, Craiova, Turnu Severin, Bacău, Galaţi, Piteşti, Ploieşti, Slatina, precum şi Caracal, reşedinţa judeţului Romanaţi.
La 8 ianuarie 1915, Enescu lansează un apel pentru strângerea de fonduri în vederea instalării unei orgi în sala Ateneului Român din București. Ca să strângă bani, concertează în mai multe oraşe din ţară, pentru ca pe 21 ianuarie (3 februarie) 1915 să ajungă şi la Caracal.
,,Începuse acţiunea perseverentă, eroină, dusă cu o pilduitoare abnegaţie de către Enescu, pentru a deştepta pretutindeni, chiar în cele mai umile târguşoare ale patriei sale, interesul pentru muzica bună” (George Enescu – Monografie – Ed. Academiei R.S.R Bucureşti, 1971, pag. 413) .
Faptul că a concertat ,,în faţa unui auditoriu din Slatina, Caracal, Huşi, Târgovişte, Turnu Măgurele (1915 – 1916) etc... constituie pentru marele artist un ţel demn de oricâte sacrificii” (Idem – pag. 422).
La Pitești, presa comunistă zicea ca a fost ok
Presa locală i-a făcut lui Enescu o frumoasă popularizare. Atunci au răsunat pentru prima dată în oraş armonioasele acorduri ale viorii fermecate a marelui nostru muzician. Sala de spectacole a Teatrului Naţional a fost neîncăpătoare. Concertul său s-a concretizat prin ,,naturaleţe, sensibilitate, bogăţia coloritului, varietatea nuanțelor şi îmbinarea atenţiei acordate substanţei muzicale cu virtuozitatea. ( V.Tamaş– ,,Enescu pe meleagurile Argeşene” în Ziarul ,,Secera şi Ciocanul”, Piteşti 10.IX.1967, pag.2).
Mizeria de la Caracal
Tineretul caracalean l-a primit cu mare căldură, dornic de a cunoaşte măiestria acestui ,,vrăjitor al muzicii”. Acompaniamentul la pian a fost susţinut de renumitul muzician Theodor Fuchs.
Ziarul local ,,Romanaţul” din data de 2 februarie 1915 (an. II, nr. 8), scria: ,,La 21 ianuarie celebrul violonist român, Enescu a dat o reprezentaţie la Teatrul Naţional din Caracal nu în folosul său personal – pentru a se cumpăra o orgă la Atheneul din Bucureşti. Ce credeţi că a făcut Primarul? După ce şi-a plasat rudele în loja Primăriei, şi asta pe gratis – bineînţeles a mai cerut săi se plătească130 de lei chirie, iar în schimb a
oferit un local murdar, infect şi aproape friguros...”
Revanșa
Pe 1 Decembrie 1923, Enescu concertează din nou la Caracal în compania pianistului Nicolae Caravia.
Măreţul eveniment era aşteptat cu mare bucurie de caracaleni şi nu numai. Presa vremii i-a făcut o frumoasă popularizare. La concert aceeaşi sală a Teatrului
Naţional a devenit neîncăpătoare. Au venit melomani din Caracal, dar şi din judeţul Romanaţi şi, în cadrul unui spectacol de neuitat, au fost vrăjiţi de fiorul marii arte şi de măiestria arcuşului lui Enescu. O impresie puternicăa avut-o asupra publicului ,,Romanţa în Fa major” de Beethoven care a electrizat sala de spectacol şi a zguduit sufletele spectatorilor. Seara zilei de1 Decembrie a rămas în amintirea melomanilor caracaleni ca fiind cea mai înălțătoare şi mai emoţionantădin viaţa lor, citim în “Memoria Oltului”.