Cum va arăta lumea după dispariția democrației? Reapar regimurile totalitare, lumea se va îndrepta spre democrația directă de tip elvețian? E greu de spus. O posibilă variantă a fost elaborată în sânul mișcării alt-right, care susține populismul și naționalismul.
În 2008, Curtis Yarvin, inginer de software si blogger, a publicat sub pseudonimul Mencius Moldbug o scrisoare adresată tuturor progresiștilor. Teza fundamentală - democrația e un eșec, iar voința poporului nu duce la o bună guvernare. Potrivit lui Yarvin, democrația nu numai că este „ineficientă și distructivă” ca formă de guvernământ, dar duce la „război, tiranie și sărăcie”. În locul ei, Yarvin propune un sistem inspirat din guvernarea cameralistă a Regelui Frederic cel Mare al Prusiei. “Pentru un neocameralist, statul este o afacere care deține o țară. Un stat ar trebui condus, ca orice altă afacere, divizând logic capitalul social în acțiuni negociabile, fiecare dintre acestea generând o fracție exactă a profitului statului. Fiecare acțiune reprezintă un vot și deținătorii de acțiuni aleg un board care angajează și demite managerii (...). Cultul personalității din dictaturi ne-ar putea duce în eroare, un astfel de dictator ar avea foarte puține în comun cu un CEO neocameralist sau chiar cu un monarh neocameralist.” Oricât de stranie vi s-ar părea această viziune, critica pe care adepții acestui curent o fac democrației are destulă profunzime. Iată ce scrie cealaltă figură emblematică a acestui curent ideologic, filosoful Nick Land în cartea sa Dark Enlightement :” În loc de un rege și de o nobilime care consideră țara drept proprietate privată, liderul politic de astăzi, pus temporar la cârma țării, face cam același lucru. Nu deține țara, dar atâta timp cât este în funcție, îi este permis să o folosească în avantajul său și al protejaților săi. El deține uzufructul, nu și capitalul propriu-zis. Acest lucru nu elimină exploatarea. Dimpotrivă, face ca exploatarea să fie mai puțin calculată și efectuată fără să ia prea mult în considerare capitalul social. Exploatarea devine scurtă și consumul de capital va fi promovat în mod sistematic”. Deși mulți caracterizează această ideologie, numită NRx, neocameralism sau Dark Enlightenment ca neo-fascism, ea are destule apropieri de realpolitik-ul lui Donald Trump. NRx are ambiția de a rezolva eficient problemele lumii reale, care sunt în primul rând economice. Potrivit lui Land, noul sistem i-ar scoate la lumină pe adevărații patroni ai unei țări, cei care îi susțin și îi mituiesc pe politicieni pentru a obține avantaje economice. Pentru asta e însă nevoie ca puterea Catedralei (establishment-ului n.r.) să fie răsturnată. Pentru că ceea ce oferă establismentul nu este democrație: „Aceasta este teribila contradicție a regimului politic modern. Opinia publică are întotdeauna dreptate, există și excepții, însă... Este infailibilă, dar educatori responsabili trebuie să o îndrume spre adevăr. În caz contrar, ar putea cădea pradă nazismului, rasismului sau altor gânduri rele. Acesta e rolul Catedralei, spune Yarvin. Ce este această Catedrală? Ne explică Yarvin. Este marea putere, mecanismul care îi lasă practic fără putere pe politicienii care câștigă alegerile. „Catedrala are două părți: universitățile acreditate și presa mainstream. Universitățile formulează politicile publice, presa ghidează opinia publică. Cu alte cuvinte, universitățile iau decizii, iar presa obține consimțământul. Este foarte simplu, exact ca un pumn în gură.” Iar rezultatele în plan social și politic, aș adauga eu, sunt de înțeles, întrucât filantropii care controlează atât presa ca patroni, cât și universitățile- ca filantropi- au interesele lor- globale.