Joi, 16 noiembrie 2017, seara, înainte ca Elena Udrea să mă deconspire drept persoană care-și sărbătorea Ziua de naștere (zic, deconspire, deoarece țin secretă ziua asta, de spaima vorbelor goale vîndute de unii, iar Elena Udrea, deși apreciez gestul, n-avea mandat de la mine să mă demaște în direct), la emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache, de la TVR, a avut loc o transmisie în direct de la Herculane, unde se refugiaseră liderii PSD pentru întrunirea CExN, transmisi menită a oferi telespectatorilor amănunte despre întîmplarea de vineri, 17 noiembrie 2017.
Întreaga corespondență a reporteriței s-a concentrat pe ceea ce întreaga presă aborda ca fiind decizia de răsunet a organismului colectiv de conducere al PSD: Organizarea unui miting uriaș în București în sprijinul lui Liviu Dragnea sub acoperirea de miting în sprijinul Guvernării PSD.
Reducerea unei reuniuni atît de importante la o singură decizie nu era opera unei prese care căuta cu orice preț senzaționalul într-o reuniune programată a se desfășura într-unul dintre cele mai semnificative locuri din țară pentru dezastrul postdecembrist, făurit cu grijă de guvernările succesive, între care cele ale PSD se situau în prim plan; era efectul unei luări în seamă a întregii prestații a PSD în pregătirea reuniunii.
Luni, 13 noiembrie 2017, Liviu Dragnea a fost convocat la DNA pentru a fi pus sub învinuire în Dosarul poreclit de presă Belina. În fața sediului DNA, președintele PSD a beneficiat de prezența unor lideri PSD, veniți să-și exprime solidaritatea cu șeful lor.
Manifestarea, greu de explicat altfel decît prin strădania respectivilor de a dovedi că ei îl iubesc pe Liviu Dragnea și nu pe Mihai Tudose, a fost prost primită de presă. Indiferent de motivele atacului, toate intervențiile au ținut să sublinieze ridicolul dat de numărul mic de susținători. Drept reacție, lideri ai PSD au avansat de îndată posibilitatea organizării de către PSD a unui miting uriaș în București. Deși n-au spus-o explicit, unii dintre ei – Liviu Pleșoianu, de exemplu, avansînd semnificația unui protest față de abuzurile DNA –, totuși în opinia publică s-a ivit și s-a adîncit ipoteza unei coborîri în stradă a PSD-iștilor pentru a-l apăra pe Liviu Dragnea, o mișcare menită a șterge impresia proastă lăsată de numărul mic al susținătorilor lui Liviu Dragnea în fața DNA. Din clipa în care a încolțit pe terenul mediatic teza mitingului, nici un lider PSD n-a încercat s-o nege. Mitingul era ca și programat. Singurul lucru în discuție rămînea întrebarea De ce se organizează mitingul? După unii pentru a protesta împotriva abuzurilor DNA. După alții pentru a dovedi că și PSD poate scoate oameni în stradă.
Chiar joi seara, ajuns la Herculane, Liviu Dragnea s-a referit exclusiv la mitingul de proporții: „Dacă vor fi colegi care la CExN vor cere un astfel de miting vom discuta. De data asta n-o să mai resping această idee, dar, dacă hotărîm să facem un miting, trebuie să stabilim exact pentru ce îl facem. Sînt mai multe motive pe care le-am auzit pentru care colegi de-ai mei doresc să facă un astfel de miting, eu nu resping ideea, dar trebuie să facem un miting care să aibă sens. Eu nu am venit să cer susţinere, eu am venit să dau susţinere partidului pentru a continua ceea ce am început. Putem discuta de un miting, dar nu de susţinere.”
Oricum, organizarea unui miting monstruos la București de către ședința CExN a devenit în pregătirea întîlnirii de la Herculane o axiomă a titlurilor din presă, gen: Planul incendiar de la Herculane: PSD pregăteşte un „miting al dreptății” pentru Liviu Dragnea.
După încheierea transmisiei, dominată de teza mitingului, distinșii invitați din platou – Mircea Dinescu, Doru Buşcu, Cristian Teodorescu – au luat drept axiomă decizia despre miting și evident au arătat riscurile uriașe ale unui astfel de moment.
Eu însă, contrazicîndu-i pe ceilalți invitați, am trîntit, cînd mi-a venit rîndul la intervenție: Nu va fi nici un miting!
Și pentru că părerea mea trecea drept o simplă încercare de a însufleți o atmosferă, am pus pariu cu Ionuț Cristache că la Herculane va fi evitată decizia privind mitingul.
Viața m-a confirmat.
La Herculane nu s-a hotărît nimic în privința unui miting de proporții la București.
S-a decis în schimb că filialele PSD din țară pot organiza dacă doresc astfel de mitinguri, toate consacrate sprijinirii PSD, aflat la putere, în bătălia acestuia cu cei care vor să i-o ia.
Era atît de greu de prevăzut că PSD nu va organiza nici un miting de amploare în București? Firește că nu. E drept, lideri PSD au întreținut ipoteza unei decizii în acest sens la Herculane nu numai prin intervenții fățișe în spațiul public, dar și prin dezinformări lansate în presă folosind deja tradiționalul mijloc caracudist, ”surse din interiorul partidului de guvernămînt”.
A fost însă o manevră abilă, pusă la cale de Gruparea Liviu Dragnea din PSD pentru a contracara diversiunea potrivit căreia președintele PSD nu se mai bucură de sprijinul partidului. Diversiunea e abil întreținută și de Statul Paralel, fie prin deconspirări de genul celei cu Sorin Moisă, un obscur cărător de servietă al lui Dacian Cioloș, pus
pe listele PSD pentru europarlamentare de Victor Ponta, la ordinul știm noi cui, fie prin intoxicări gen, din surse. În realitate, cîtă vreme Liviu Dragnea nu e arestat și cîtă vreme PSD e la putere, e greu de crezut că s-ar putea organiza un puci împotriva sa în partid. Liviu Dragnea și liderii PSD știu că o coborîre în stradă trebuie evitată cu orice preț.
De la tărăboiul cu Ordonanţa 13, PSD ameninţă cu un miting de dimensiuni planetare în Bucureşti, pentru a dovedi că stăpîneşte şi el strada, dar, deşi au trecut de atunci 11 luni, excepţie făcînd un soi de ședință de bloc mînioasă pe costul prea mare al întreținerii, în faţa Palatului Cotroceni, o mişcare de stradă a PSD n-a avut loc.
Explicabil.
În timp ce antipatia faţă de PSD ia forma TeFeLismului din stradă, simpatia faţă de PSD se regăseşte doar la vot. Din 1990 încoace a protesta împotriva PSD, în stradă, alături de copilul din cărucior şi de cîinele din lesă e cool. Pentru electoratul PSD, ocupat cu alte lucruri decît plimbatul cîinelui seara, în Piaţa Victoriei, demonstraţiile nu sînt o obişnuinţă. Liderii PSD ştiu asta. Şi mai ştiu liderii PSD că din 1990 încoace e o tradiţie a presei noastre de fătuce şi guguştiuci, conduşi de escroci, şantajiștişti şi analfabeţi, de a ironiza electoratul PSD şi a cobzări electoratul anti-PSD.
De aceea, mişcările de stradă pro PSD au fost totdeauna un eşec, chiar şi cele din primele luni ale lui 2012, cînd electoratul PSD a primit din sîngele albastru al electoratului PNL, în cadrul concubinajului numit USL.
Dar chiar dacă ar fi cît de cît sincere, orice lider PSD realizează că mișcările de stradă sînt nu numai inutile, dar și dăunătoare pentru partid, mai ales cînd acesta se află la putere. Admițînd că organizațiile județene ar avea forța de a trimite la București sute de mii de oameni, ar fi mai mult decît limpede că imaginea despre acest protest, creată de presă, ar fi catastrofală. Și nu pentru că toată presa e în mîinile Sistemului, ci pentru că PSD-ului nu-i stă bine în stradă. Coborîrea în stradă a fost un instrument al electoratului anti- PSD și ca un semn al neputinței de a birui PSD la vot. Cîtă vreme în partea Dreaptă nu se va contura un partid puternic, de forța PSD, un partid care să guverneze la un moment dat cu autoritatea PSD, Strada va aparține anti- PSD-ului. Ca o expresie a neputinței de birui prin vot, și nu ca expresie a forței întruchipate de Dreapta.