Un proiect de lege care nu părea să însemne mare lucru și care avea și susținerea senatorilor PNL s-a spart ca o pungă cu apă, aruncată de la balcon, în capul lui Liviu Dragnea-Inițiatorul. Și-a luat președintele PSD o săpuneală zdravănă de la români, cum rar i s-a întâmplat vreunui politician în ultimii 26 de ani!
Motivul e simplu și e de ținut minte: când e vorba de libertatea de exprimare, garantată prin Constituție, mass-media și românii reacționează virulent. Deja primii pași înapoi au fost făcuți de PSD. Dezvăluiri despre această inițiativă a lui Dragnea, însă, mai sunt.
În primul rând, e de neuitat și tolerat că tot bâlciul acesta n-ar fi fost posibil fără susținerea liberalilor care, în comisia de la Senat, au votat în unanimitate forma inițială a proiectului, care deschidea calea către cenzură în presă și în mediul online. Presa a reacționat în ziua în care proiectul Legii Defăimării, intitulat de Liviu Dagnea ”Propunere legislativă privind promovarea demnității umane și a toleranței față de diferențele de grup”, a fost luat în discuție în Comisia juridică de la Camera Deputaților. La ora aceea, însă, nu erau făcute publice toate amendamentele la lege pe site-ul Camerei Deputaților. Studierea documentelor elaborate atât la Senat, în octombrie 2015, cât și la Cameră, în februarie 2016, mi-au relevat niște lucruri mai mult decât interesante și pe care cred că opinia publică trebuie să le cunoască, mai ales că săptămâna aceasta vom avea o nouă încercare de votare a legii în Camera Deputaților. Dacă Legea Inițiatorului Dragnea va trece, ea va merge la președintele Klaus Iohannis pentru promulgare.
Trebuie spus de la bun-început că toate prostiile care ar fi adus atingere libertății de exprimare au fost eliminate din proiect. Nu se mai face referire la ”incitarea prin orice mijloace”, s-au scos din articolul 1 referirile la ”apartenență politică” și ”avere” (chiar de Liviu Dragnea!), s-a renunțat și la amenzile de până la 100.000 de lei. S-a renunțat până și la articolul care spunea că amenzile sunt date de instituția de discriminare și s-a precizat că persoana ce se consideră defăimată ”poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri”. De ce Liviu Dragnea nu a spus toate aceste lucruri atunci când a fost luat la întrebări de jurnaliști e o problemă la care am să revin. Sunt, însă, și câteva lucruri de culise care trebuie reținute: 1) Și la Senat și la Cameră, toți membrii comisiilor juridice, indiferent de apartenența politică, au dat aviz favorabil inutilei Legi a lui Dragnea. 2) Cel care a cerut majorarea amenzilor în comisia juridică a Camerei Deputaților, de la maximum de 60.000 de lei la 100.000 de lei, a fost deputatul UDMR Kereskenyi Gabor și nu pesediștii sau peneliștii, așa cum au circulat informațiile ”pe surse”. 3) Legea Defăimării este, mai degrabă, un mijloc de a se mai crea o instituție în interiorul altei instituții, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD)și a da de lucru altor câteva (Ministerul Educației, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, probabil și unor ONG-uri). 4) Înființarea Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței are stabilit bugetul pe ”un cincinal”: 3 milioane de lei. Dragnea a propus 10 angajați, însă Remus Cernea a reușit să ridice cifra la 14 bugetari. 5) Liviu Dragnea a vrut să fie un novator, să se împăuneze cu o lege a Lui! În expunerea de motive scrie: ”România ar fi primul stat membru al Uniunii Europene care ar promova acest model pro-activ pentru asimilarea la nivelul societății românești a principiilor și valorilor privind demnitatea umană și toleranța față de diferența dintre grupurile sociale. Propunerea legislativă a fost inspirată de Convenția Cadru Europeană pentru Promovarea Toleranței și Combaterea Intoleranței”, model promovat de un ONG înființat de niște israelieni. ”Legea lui Dragnea” sau ”Legea Defăimării”, cum deja a prins notorietate, e însă inutilă, atâta vreme cât ea dublează reglementări privind discriminarea, precum Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, chiar și unele prevederi din Codul Penal și Codul Civil. De altfel, în momentul de față, deputații au renunțat la amenzile propuse de deputatul UDMR la Legea lui Dragnea și vor vota ca sancționarea să se facă în baza OG nr.137/2000, unde amenzile sunt între 400 și 8.000 de lei. Tocmai inutilitatea acestei noi legi a alertat presa și opinia publică, iar forma inițială, adoptată în Senat, arăta că se vizează îngrădirea libertății de exprimare la adresa unor grupuri cu apartenență politică, că PSD vrea să sperie lumea care se exprimă pe rețelele de socializare etc, etc. Ce l-a apucat pe Liviu Dragnea cu inițierea acestei legi și mai ales de ce acum, după ce a curățat-o de toate anomaliile care au provocat valuri de revoltă nu a găsit o cale să explice public că acestea nu mai există în proiectul care va fi votat peste câteva zile? Teorii sunt mai multe în mediile politice, unele de-a dreptul aberante. Sunt voci care-l acuză pe Dragnea că, prin tăcerea sa, a făcut jocul PNL de terfelire a PSD pentru o lege golită de conținut, iar acesta, cu spectrul condamnării deasupra capului, a preferat să șteargă miile de mesaje care-l ”defăimau” în loc să spună că și-a revizuit proiectul. Eu tind să-i dau, însă dreptate lui Ion Cristoiu, care încă de joi a atras atenția asupra faptului că legea a fost golită de conținutul periculos, iar vineri a scris pe blogul său următoarea explicație: ”Sigur e că Liviu Dragnea s-a angajat în bătălia pentru această Lege crezînd că va face pe plac lobby-ului evreiesc mondial și, de ce nu? că va răspunde și unor preocupări ale Stîngii europene. Din nenorocire, Liviu Dragnea și-a asumat o inițiativă în conflict categoric cu imaginea sa publică. Pe plan european astfel de preocupări sunt cu deosebire ale grupurilor de Stînga din Universități, altfel spus ale unor cercuri intelectuale, gen GDS. Nu spun că Liviu Dragnea e un analfabet. Spun că între personalitatea sa și Legea discriminării e o prăpastie ca de la cer la pămînt.”
Nu m-ar mira ca să-l aud pe Liviu Dragnea, în următoarele zile, că se consideră defăimat după atacurile presei și ale internauților de pe rețelele de socializare și spunând că el, Inițiatorul, este prima victimă a legii sale. Pentru o astfel de acuzație am doar un scurt răspuns: E datoria presei să fie atentă la orice derapaj și să ia poziție. Iar în momentul în care lucrurile se schimbă, tot presa e datoare să readucă în atenția opiniei publice adevărul. Ceea ce am și făcut prin acest articol despre un proiect de lege parșiv și periculos, devenit inutil pentru popor, dar util pentru clientela politică, distribuită în viitoarea instituție ce va cântări defăimarea și discriminarea unor grupuri sociale. Poate la asta va medita președintele Iohannis când se va trezi cu legea pe masă, pentru promulgare.