Acordul ruso-american încheiat la Geneva săptămâna trecută privind încetarea focului în Siria și începerea unui proces de curățire a spațiului irakiano-sirian de formațiunile armate aparținând organizațiilor teroriste a sărit în aer.
Deja încheierea acordului a fost ciudată, pentru că întâlnirea și negocierile se încheiaseră și presa a mai fost ținută vreo 5 ore pentru ca în final să existe acea declarație comună care anunța un acord smuls americanilor prin pertractări unilaterale americane. Chiar de atunci scepticismul Secretarului de Stat American John Kerry a fost evident. Iar imediat după acest moment, acordul salutat de întreaga lume s-a topit văzând cu ochii.
Mai întîi a fost atacul american asupra forțelor regimului Al Assad. Nu știu ce căutau acolo și dacă trebuiau să se afle în acel loc, investigația americană e în curs, dar se pare că trupele erau răsfirate și în câmp deschis, fără a exista notificarea despre prezența lor în acel loc. Imediat după aceasta a intervenit atacul prin bombardament aerian asupra unui din cele două convoaie umanitare ale ONU și Crucii Roșii plecate spre Alep, oraș asediat de trupele lui Al Assad cu susținere aeriană rusă. Dealtfel, trupele terestre ruse au fost deja văzute în Alep, la mai bine de 6 luni de la anunțarea încheierii misiunilor ruse în Siria, și fără ca Președintele Vladimir Putin să fi dobândit vreodată acordul Dumei de Stat pentru prezența acelor trupe pe teren.
În fine, în timp ce bătălia între diferitele tabere se duce pentru poziționarea pe teren înainte de începerea negocierilor de pace, cu un Al Assad tot mai încrezător și sprijinit de Rusia lui Putin și cu opoziția siriană bombardată sistematic și decimată de către sirieni, ruși, miliții șiite, iranieni, sau Hezbollah, organizația teroristă Daesh, autointitulată Stat Islamic, a tras un proiectil cu iperită în apropierea unei baze americane din Irak, redeschizând un complicat dosar al armelor chimice care era să ducă la origine la intervenția americană în Siria. Deci ultimele evoluții din săptămâna fatidică a încetării focului au reprezentat un adevărat cocktail Molotov al neînțelegerilor globale, al dezmembrării teritoriale a celor două state răvășite de război, Siria și Irak.
Siria, cu precădere, este într-o postură complicată și greu de readus la situația de pace. După ratarea actualei oportunități, pacea în Siria e greu de întrevăzut, și cel mai probabil noi valuri de confruntări se vor scurge și reașezări pe teren înainte de a se putea marșa spre o nouă buclă a încetării focului. Acest lucru deoarece Bashar Al Assad nu se gândește la retragere, allawiții săi par încurajați de sprijinul acordat de aliații din axa ruso-șiită, în timp ce opoziția refuză deschiderea negocierilor cu prezența sa din rațiuni de continuare a decimării forțelor sale și a civililor de către forțele guvernamentale și ale susținătorilor lui Assad, și nu acceptă ca „un criminal și autor al unui adevărat genocid național” să mai rămână în funcție, cum nu acceptă negocierea directă cu acesta.
Între timp, un alt episod controversat a avut loc la ONU, în Consiliul de Securitate, la o ședință convocată de către Rusia după atacul asupra soldaților sirieni anterior deschiderii Adunării Generale a organizației globale. Tonurilor foarte ridicate li s-a adăugat o formulă lesne de interpretat drept șantaj, legată de publicarea acordului ruso-american de la Geneva. Practic, disputa și presiunile ce lăsau să se presupună cedări americane inacceptabile au fost curmate în ultimul moment când Președintele Vladimir Putin a declarat formal că nu va da publicității textul înțelegerii bilaterale fără acordul SUA. În orice caz, episodul s-a constituit într-o nouă abordare agresivă a Rusiei care risipește încrederea SUA de a mai înainta un nou acord sau a încerca să-l revigoreze pe cel convenit deja.