Scriitoarea și fosta deținută politică Aspazia Oțel-Petrescu a murit, în noaptea de luni spre marți, la vârsta de 94 de ani. Istoricul Flori Bălănescu a postat, pe Facebook, o serie de pasaje sugestive dintr-un teribil interviu oferit de scriitoare, cu prilejul elaborării unui studiu despre drama femeilor din detenția comunistă.
Plecând de la considerațiile istoricului, EVZ vă prezintă reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu.
”A plecat la odihna veșnică și Aspazia Oțel-Petrescu, deținută politic. Dumnezeu să o odihnească și să o ierte! Dintr-un studiu al meu despre femeile din detenția comunistă: Aspazia Oţel-Petrescu, condamnată la 10 ani temniţă grea, 4 ani degradare civică şi cheltuieli de judecată („i-am executat pe toţi şi încă patru ani pe deasupra, aşa, ca să fie sătulă fiara”), povesteşte despre a doua perioadă de detenţie la Miercurea Ciuc:
Torționarii ”banditului reacționar”
„Avem un alt director, Fleşeru, şi miliţience noi. Una dintre ele, excesiv de agresivă, am poreclit-o «Orlanda». Alte celule o vor porecli «urlătoarea». Mai este una mică şi rea, Stolea, o alta frumoasă dar pătrunsă de «vigilenţa proletară». O [sergent-] majoră, care se detaşează de celelalte printr-o ţinută mai politicoasă şi un limbaj mai îngrijit, şi E. care pare a fi mai severă decât o ştiam. Explicaţia o vom avea imediat: directorul era croit după chipul şi asemănarea directorului de temniţă care nu tolerează nici firul de iarbă suspectat că ar putea pricinui o bucurie banditului reacţionar”.
Încătușată în pivnița plină cu șobolani
Dintre închisorile pentru femei, faima cea mai de temut a avut-o penitenciarul din Miercurea Ciuc. Aspazia Oţel-Petrescu îşi mai aminteşte despre condiţiile de detenţie şi regimul aplicat de administraţia penitenciarului: „Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată [de la Mislea]. Puşcăria era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea Fleşeru, o brută. Dăduse dispoziţie ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament oriental. Dacă nu eram ţinute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se strângeau pe mână la orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivniţa cu şobolani o zi întreagă. Erau atât de mulţi încât, la început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!”, citează Flori Bălănescu din mărturiile Aspaziei Oțel-Petrescu.
Profilul unei mărturisitoare
În cele ce urmează, vă prezentăm reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu. Potrivit portalului www.fericiticeiprigoniti.net, viitoarea mărturisitoare a temnițelor comuniste s-a născut la 9 decembrie 1923 (26 noiembrie, pe stil vechi), în comuna Cotul Ostriţei, în casa bunicilor materni; primul copil din cei doi (fratele - Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. Urmează cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). Este înscrisă la Liceul din Bălţi, mai apropiat de casă decât Soroca, fiind retrasă după un trimestru, pe caz de boală.Între 1936-1940 urmează cursurile la ” Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cernăuţi. În frământările anului 1940 pierde din nou un an şcolar. În 1941 reia cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi în particular, concomitent, clasa a 6-a. Îşi ajunge din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 se întrerupe şcoala, luând calea refugiului, dramatic şi definitiv. Îşi ia bacalaureatul la Orăştie, în 1944, sub bombardamente.
S-a numărat printre preferatele lui Blaga
Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj; primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, şi apoi la Cluj. În timpul facultăţii, conferenţiază în cadrul FORS (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească), cu lucrarea Iisus în poezia română. Este una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, care o va încuraja să-şi cultive talentul literar. De altfel, filosoful îi va urmări mereu traseul, întrebând, după închiderea autoarei, dacă aceasta a fost eliberată. Coincidenţa unei rânduieli tainice a făcut ca şi maestrul Lucian Blaga, căreia autoarea îi va păstra o vie şi caldă amintire, să ia drumul închisorilor comuniste, asemenea întregii sale generaţii de sacrificiu, al cărei destin a oscilat între temniţă şi exilul anticomunist.
Condamnată la 10 ani de temniță grea
Între 1946-1948 a funcţionat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus de istoricul Silviu Dragomir. La 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără posibilitatea de a susţine examenul de stat. Este condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi devenit deja clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderenţa la Cetăţuia – organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legionară – din cadrul „Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cernăuţi.
Prelungirea caznelor
În 1958, în loc de eliberare i se acordă încă 4 ani, pe care îi execută între 1958-1962, trecând prin închisorile comuniste, Mislea, Jilava, Botoşani, Arad, de unde este eliberată. În 1958 se stabileşte cu mama (pensionară) în oraşul Roman, tatăl fiind decedat (1958). Cu foarte multă dificultate reuşeşte să funcţioneze pe un post de contabilă la o cooperativă din Roman. În 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi decedase soţia. Împreună cu acesta îi creşte pe cei doi copii orfani, care ajung calificaţi (fiul - inginer, iar fiica - medic). În 1977 îi moare mama, în 1987 soţul, iar în 1998, fratele.
Premiul Fundației Culturale Lucian Blaga
După decembrie 1989 participă la toate comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind co-organizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea (târnosirea are loc la 12 noiembrie 1994) – a se vedea în acest sens ultimul volum al autoarei ”Adusu-mi-am aminte” (2007). În 2007 primeşte Premiul Fundaţiei Culturale Lucian Blaga pentru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului internaţional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva.