Chestiunea rezultatelor la bacalaureat e manipulată politic la modul mizerabil cu care ne-am obişnuit în ultimii ani.
Consecinţele aservirii şi coruperii presei – ziare şi televiziuni – vor fi însă pe măsura acestei degenerări, şi se văd deja prea bine. Presa tipărită, cu excepţia tabloidelor, se află în cea mai gravă criză din întreaga ei istorie, e practic ameninţată cu dispariţia, iar televiziunile sunt decredibilizate şi nu mai trăiesc decât din ştirile de la ora 5. Tabloidizarea a ceea ce fusese odinioară a patra putere în stat are multe explicaţii, dar una dintre ele este fără îndoială vânzarea conştiinţei ziariştilor. S-au făcut pe vremuri averi din asta. Acum o conştiinţă nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Va veni ziua când mulţi vor vrea să se vândă şi nu va mai fi cine să-i cumpere, căci aici e ca la jocurile piramidale: primii serviţi iau totul şi ruinează jocul.
Eu sunt profesor de 31 de ani. Am corectat şi eu la bac pe vremuri, şi oricum sunt în situaţia de a evalua, semestru de semestru şi an de an, cunoştinţele studenţilor mei. Ştiu deci prea bine ce sinistru şi pervers e să-i evaluezi pe evaluatori după rezultatele celor evaluaţi de ei. Mai limpede: să-i judeci pe profesori după rezultatele elevilor. E la mintea oricui: un profesor bun e un profesor exigent. Prin urmare, rezultatele elevilor lui, concretizate în note, vor fi mai mici decât ale unui profesor care-şi face datoria superficial şi dă note mari la toată lumea, că doar nu le dă din buzunarul lui. Cu problema asta se confruntă liceele şi facultăţile de elită, unde notele elevilor şi studenţilor sunt considerabil mai mici decât la şcolile de duzină, ceea ce îi defavorizează pe elevii buni în faţa celor mediocri. Sistemul de notare, prin urmare, e unul subiectiv şi are numeroase efecte perverse.
"Să formulăm atunci cerinţe de examen clare, pe puncte şi subpuncte, unde subiectivitatea să fie redusă la maximum." Okay, să facem teste-grilă dacă vrem să evaluăm roboţi şi nu oameni inteligenţi (nu mai zic şi sensibili, morali etc.). Facem teste-grilă şi omorâm în tineri orice creativitate. Promovăm papagali, memorii prodigioase, capete lipsite de trup. Şi la aceste teste "obiective" tot cei obedienţi, conformişti, tocilari de toate categoriile vor ieşi în faţă. De fapt, arta evaluării, care e una dintre cheile succesului unui sistem educaţio nal, constă în tensiunea, în flexibilitatea dintre obiectiv şi subiectiv. Numai un profesor inteligent şi cu experienţă, un profesor de vocaţie poate evalua corect valoarea (şi nu doar cunoştinţele) unui elev. Rezultatele modeste de la bacalaureatul din acest an, cu promovarea în jur de 44 la sută, mi se pare, reflectă cel puţin în aceeaşi măsură un efort de onestitate a evaluărilor, ca şi slaba pregătire a elevilor. Nu trebuie văzută numai aceasta din urmă. Să spui că elevii sunt prost pregătiţi e aproape o tautologie. Ştim cu toţii care e starea învăţământului românesc. Dar la ce ne aşteptam? Poate un segment al vieţii naţionale să fie mai bun decât situaţia pe ansamblu? Suntem ultimii din Europa la toate capitolele pozitive şi primii la corupţie, boli şi poluare. Politica e la pământ, economia e la pământ, presa e la pământ, cum ar putea fi învăţământul performant? Profesorii au salarii de mizerie: de ce ar face pe apostolii neamului? Chiar dac-ar sta toată ora şi s-ar uita pe geam, tot ar fi prea mult pentru câteva milioane pe lună. Elevii, la rândul lor, văd prea bine că învăţătura nu e răsplătită, că analfabeţi, corupţi şi şmecheri sunt multimilionari (în euro, de data asta) care se mândresc cu chiulurile de la şcoală. De ce-ar învăţa? La ce le-ar folosi? Ca să ajungă şi ei profesori?
44 la sută promovare la bac mi se pare corect pentru România, în aceste condiţii, ba poate prea mult. Da, avem o şcoală mediocră, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, ne spune echipa Funeriu. Nu ne-au spus-o nici echipa Andronescu, nici echipa Adomniţei. O fi fost, mai ştii păcatul, învăţământul mai bun pe vremea lor. Mai de crezut e însă că ei au tras gunoiul sub covor, după metoda comunistă. Nu laud echipa Funeriu, nici nu cred că vreun ministru poate schimba radical, într-un an, doi, situaţia. Miniştrii educaţiei sunt parte din problemă. Dar măcar atât poţi face şi din prima zi de ministeriat: să recunoşti cu onestitate care-i situaţia reală. Abia după aceea te poţi gândi la soluţii.
Decât să vociferăm atât pe marginea rezultatelor la bac, mai bine- am păstra un moment de reculegere. Pentru învăţământ şi pentru toată viaţa naţională.