Și am traversat un nou 9 Mai la Moscova, Ziua Victoriei Armatei Sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei împotriva Germaniei Naziste, cum numesc rușii principala sărbătoare care legitimează o victorie militară a sistemului sovietic după preluarea puteriid e către bolșevici, chiar dacă istoria e ceva mai dură, aducând realitatea în joc și susținând că Armata Germană capitulase deja în fața trupelor anglo-americane în 8 mai, și a fost nevoită să repete gestul din nou, din ambiția lui Stalin, față de sovietici în Est, dincolo de “gaura Fulda”, rămasă între armatele aliate și a cărei împărțire a stabilit granița între Germania de Est, comunistă, și cea de Vest, capitalistă. Dar dincolo de controverse, ce a fost totuși la Moscova anul acesta?
În primul rând a fost o sărbătoare la 72 de ani de la 9 mai 1945, adică o cifră nerotundă, de unde și lipsa de fast și strălucire majoră a marșurilor. Apoi a fost o paradă sărăcuță, cu totul ciudată pentru vremurile de azi, dacă tot vrei să demonstrezi că Rusia aflată în război are cu ce și la nivel de resurse, și la nivel de oameni. Apoi am avut o paradă de zâmbăreți, toate trupele ce au defilat afișând un rânjet forțat pe post de zâmbet, poate mai puțin plutoanele de militari femei, fericite să fie individualizate astfel.
Însă poate punctul cel mai important, simbolic, relevant sau tragic – dacă nu cumva e o eroare majoră de PR – a fost imaginea liderului rus Vladimir Putin, îmbătrânit, prăfuit, plictisit el însuși, dar mai ales singur. Atât de singur. Fără liota de lideri post-sovietici, fără binecunoscuții săi prieteni din Asia de Sud Est, fără partenerii din America Latină, măcar din Venezuela, Ecuador și Cuba, fără un înalt reprezentant chinez și, mai dramatic, fără măcar partenerii din Uniunea Euroasiatică – Belarus și Kazahstan- și liderii eterni Aleksandr Lukashenko și Nursultan Nazarbaiev. Nimeni. Gol. Nimeni în jur. Cu senzația de descupănire, dezamăgire totală și de bifare a unei sărbători care trebuia totuși ținută, ca să nu se zică despre actualii lideri că au ignirat-o anul acesta.
Dacă e să vorbim despre partenerii sovietici măcar la marea victorie din 1945, sigur Belarusul și Ucraina, alături de Georgia în care s-a născut Stalin trebuiau să fie acolo. Rusia lui Putin a avut grijă să ardă punțile și să-și altereze relațiile pe rând cu toți vecinii și foștii parteneri. Pe de altă parte, trebuie să remarcăm totuși că la paradă a fost de unul singur, un șef de stat, Igor Dodon, Președintele Republicii Moldova, rătăcit printre oficialii ruși, purtat ca pe sfintele moaște și despre care s-a zis că a rezolvat importul de vinuri Cricova în Rusia cu ocazia actualei vizite. M-aș mira.
Revenind la sărăcia pe care a arătat-o parada, ea poate trăda fără drept de apel situația economică cel puțin complicată a Rusiei, având în vedere prețul barilului de petrol și proiectele politice espectiv aventurile militare în care s-a lansat. Apoi, poate fi în discuție și rezultatul presiunii publice și a nivelului de trai în scădere, lipsa de bani și tăierile generale de bugete la cetățenii ruși, sentimentul de revoltă care se vede deopotrivă în manifestările lui Navalnâi, liderul opoziției (organizate în 89 de orașe deja, nu numai în Moscova și Sankt Petersburg) și ale organizației lui Hodorkovski, dar și în reacțiile dure, greva generală și blocarea drumurilor de către camionagii nemulțumiți de creșterea taxelor de drum, grevă ce a antrenat o droaie de protestatari. Când ai proteste politice, Putin se poate descurca. Când ai proteste civice, ai formule de implicare a dezinformării privind plata de către străini. Când sunt proteste sociale, Kremlinul pare paralizat, iar reacțiile sunt neconcludente. Iar de principiu, când ai o stare de spirit negative eviți să enervezi oamenii și nu le dai o parade costisitoare ca să fie motive noi de înjurături.
Dar dincolo de acești pași, relevantă e și singuratatea lui Putin. Liderul de la Kremlin pare dominat de problemele interne, nesigur pe evoluțiile externe și, desigur, preocupat de propriul viitor. Însă nu a mai construit comunități, frupuri, echipe în jurul său, iar parada de 9 Mai o arată. Nici tu respect față de angajamentele în CSI, nici în Uniunea Vamală, nici în Uniunea euro-asiatică. Și probleme pe toată linia cu vecinii, după modificarea prin forță a frontierelor în Georgia și Ucraina, plus conflicte după forțarea ratată a schimbării de lideri în Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan. Aici e partea cea mai complicată a dilemei, pentru că, suferind de sindromul singurătății și a lipsei de relevanță, a lipsei de politețe și deferență a tuturor față de el, Putin poate reacționa oricând necugetat și impredictibil. Și asta nu e o veste bună pentru nimeni.