8 luni până la prezidenţiale: despre opoziţia alţii-decât-PNL

Urmează o lungă perioadă în cadrul căreia subiectele de prim-plan vor fi altele decât cel din titlu. Este deci un moment potrivit să clarificăm câteva lucruri despre care altfel n-o să mai ajungem să vorbim decât prin decembrie 2014.

Care au fost, sunt şi vor fi problemele opoziţiei alţii-decât-PNL?

1. Identitate slabă. Toată lumea vorbeşte despre "dreapta". Însă... din '90 încoace, cu mici excepţii, forţele "de dreapta" s-au construit pe o identitate:

a) falimentară sociologic şi electoral ( = prea puţini votanţi) şi b) incorectă ideologic.

Cele două lucruri sunt strâns legate. Ideologia nu este o chestie plicticoasă de care vorbesc intelectualii partidului la întâlniri la care se poate moţăi. Ideologia este calea principală de a atrage şi convinge votanţi gratis. Dreapta, oriunde pe glob, poate fi definită prin două linii de gândire ideologică:

a) conservatorism şi/sau b) liberalism.

Conservatorism: avem un partid care să susţină stabilitatea, familia, patriotismul, credinţa în Dumnezeu, optimismul faţă de România şi români, respectul pentru trecut (de exemplu pentru oamenii ucişi de comunism), dreptul la proprietate, evident statul de drept şi eventual monarhia? Nu, n-avem.

Liberalism: avem un partid care să susţină reducerea TVA măcar la nivelul de dinainte de 2010, reducerea impozitării forţei de muncă, reducerea birocraţiei şi aparatului de stat, un climat mai bun pentru oamenii de afaceri, mari şi mici, măsuri concrete nu vorbăraie? Nu, n-avem.

Deci pe valorile dreptei: zero. (Lupta împotriva corupţiei nu e o valoare de dreapta, PSD a putut-o folosi cu uşurinţă în 2012, PRM-ul în 2000 şi asta pentru că şi politicieni "de dreapta" au fost, sunt sau vor fi corupţi).

Ce are atunci "dreapta"? Două grupuri de votanţi:

A) 'Jos Iliescu' din cauza mineriadei din 1990 şi a evenimentelor care au precedat-o. Nu se regăsesc aici foarte multe voturi. şi B) Membrii de partid, familiile membrilor de partid, ce mai pot influenţa primarii "dreptei" din rural.

Aceste două grupuri, însumate, sunt mici, electoratul votant e prea numeros. Sunt prea mulţi votanţi pentru cât de mic a fost gândit năvodul "dreptei" (adică fără valori ideologice). Masa e înclinată, cărţile sunt măsluite, paradigma e putredă, întotdeauna "dreapta" a fost nevoită să pornească de pe poziţii de inferioritate.

Totuşi "dreapta" a câştigat alegeri. Cum? Ajungem la al doilea lucru pe care "dreapta" nu-l are acum:

2. Lider carismatic. Dacă opoziţia avea o figură forte, USL nu s-ar fi rupt. Pentru că le-ar fi fost teamă.

Pe 6 mai 2010 au murit, politic vorbind, o mulţime de oameni care erau atunci în prim-plan. Sau poate că e prea devreme pentru o re-evaluare. Cum stau lucrurile acum: Emil Boc sau Elena Udrea pot cel mult să ajungă în turul doi şi să piardă acolo la o diferenţă considerabilă.

Cei apăruţi după 2010 aveau o şansă atâta timp cât USL exista şi avea un singur candidat. În contextul actual ruta s-a înceţoşat. Poate că după europarlamentare lucrurile vor prinde viteză. (Reamintesc cât de greu a câştigat Băsescu, atât în 2004 cât şi în 2009, în contextul în care era un lider extrem de performant în planul carismei. Fără valorile potrivite e greu, e foarte greu, porneşti cursa cu douăzeci de metri în spatele celorlalţi).

În lunile următoare, şi mai ales după noiembrie, vom auzi o mulţime de blamări şi concluzii, aproape toate tactice, niciuna strategică. Nu există nici soluţia de fond (valori) nici soluţia-ersatz (un politician care să convingă alte grupuri decât cele marcate cu A şi B mai sus). Dacă după înfrângerea previzibilă din iarnă nu se găsesc soluţia de fond sau un ersatz, se mai risipeşte un ciclu electoral. Articolul original a fost publicat pe sociollogica.blogspot.ro.