În 1974, Marea Adunare Naţională (Parlamentul RSR) instituie funcţia de preşedinte al României comuniste şi-l alege în această funcţie pe secretarul general al PCR, Nicolae Ceauşescu. La acea vreme, Ceaușescu avea 56 de ani și era secretar Uniunii Tineretului Comunist (UTC).
Născut pe 26 ianuarie 1918 la Scorniceşti, într-o familie de ţărani cu 10 copii, Nicolae Ceauşescu a avut o copilărie grea. A făcut patru clase la şcoala din sat, chiar şi acestea cu eforturi, el neavând cărţi şi mergând deseori desculţ la cursuri. La 11 ani, din cauza problemelor financiare de acasă, Nicolae Ceauşescu pleacă la Bucureşti unde se angajează ca ucenic de cizmar.
În 1932, Ceauşescu devenea membru al Partidului Comunist din România, o formaţiune politică nelegitimă în acea perioadă. A fost arestat de mai multe ori pentru activităţile propagandistice comuniste şi antifasciste.
A fost arestat din nou şi condamnat la închisoare în 1940, iar în 1943, transferat fiind la închisoarea din Târgu Jiu, acesta a împărţit celula cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, devenind astfel protejatul acestuia şi asigurându-şi viitorul politic pentru mai târziu.
Avea să fie numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. După abdicarea regelui Mihai I, în decembrie 1947, Ceaşescu şi-a început ascensiunea politică.
Ghiţă Ionescu îl anticipează pe succesorul lui Gheorghe Gheorghiu Dej încă din 1964: „Mulţumită unei cariere perfecte şi unei ascensiuni continue în ierarhia partidului şi datorită faptului că deşi relativ tânăr el controlează în realitate „aparatul”, ca urmare a faptului că e român, Ceauşescu este cel mai probabil succesor.
La numai patru zile de la decesul lui Gheorghiu Dej, s-a realizat, în fapt, o împărţire a puterii între Ion Gh. Maurer, Chivu Stoica şi Nicolae Ceauşescu, care vor ocupa cele mai înalte funcţii pe linie de partid şi de stat.
Deţinerea puterii absolute a fost confirmată în cadrul Plenarei CC al PCR din 25-26 martie 1974, care, alături de modificarea statutului partidului, numirile şi schimbările din funcţii, a hotărât în unanimitate instituirea funcţiei de preşedinte al RSR şi înaintarea către Marea Adunare Naţională a propunerii alegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de Preşedinte al RSR.