Când ajungeţi la Ground Zero să nu vă hliziţi când faceţi poze, nu sunt selfie-uri de vacanţă, nu uitaţi ca nu sunteţi la Disney World. Păstraţi o ţinută decentă şi vocea scăzută!”.
Cam așa sunau recomăndarile ghizilor care conduceau grupurile de turiști, în dimineața zilei de 11 septembrie 2017. Fix la ora primului atac, la 8.46, clopotul de la Capela Sfantul Paul a început să bată cu putere, atrăgând cu sunetul său atenţia puţinilor trecători din zonă. Doar câţiva s-au oprit în loc, păstrând un moment de reculegere.
Pe trotuarul unde, în anii trecuţi se îmbulzeau sute de persoane cu drapele si bannere, ba chiar şi cu destule teorii conspiraţioniste legate de atentate, acum nu mai este aproape nimeni, sau, în orice caz, nu mai multe persoane decât într-o zi normală de lucru.
Nici „Capela care a rămas în picioare” nu mai constituie centrul atenţiei. Clădirea care a scăpat, în mod miraculos, neatinsă în timpul atentatelor, oferind adăpost şi clipe de răgaz salvatorilor de acum 16 ani, e acum aproape pustie. Doar două familii se reculeg în tăcere vegheate de un cleric, surprins şi el de pustietatea din jur.
De altfel, clopotul a fost tras doar la ora primului atac, un fel de „două în una”, adica „s-a pus” şi pentru cel de-al doilea atentat, produs după 17 minute de groază şi nedumerire, îmi explică preotul din gradina capelei. Ba chiar glumește, spunând că până și banda cu numele celor decedați pare a se derula mai repede decât de obicei.
Familiile au prioritate
În lipsa preşedintelui Donald Trump, care a preferat să aibă propriile sale comemorări, întâi la Casa Alba şi apoi la Pentagon, newyorkezii s-au organizat fiecare cum a putut, în funcție de interes sau, mai bine zis, în funcție de dezinteresul cu care a tratat manifestările.
De la primele ore ale dimineţii, barierele de la Ground Zero s-au deschis numai pentru membrii familiilor celor dispăruţi în urmă cu 16 ani. Cerniţi sau în haine de stradă, ba chiar de plajă, sute de rude ale celor decedaţi în 11 septembrie 2001 în Turnurile de Nord și de Sud ale World Trade Center s-au perindat în zona în care s-au prăbuşit cele două clă- diri de birouri. Cei mai mulți dintre aparținători au venit de mână cu copiii ajunși acum la vârsta adolescenței sau chiar cu nepoți, semn că nu vor uita, dar nici nu vor ierta, generații întregi.
Poze în viteză
La ora trei după-amiaza, publicul a fost lăsat să pătrundă în Ground Zero. Palidă replică a manifestanţilor de altădată, câteva sute de persoane s-au împrăştiat de-a lungul celor două fundaţii. Cum nici comerțul stradal cu stegulețe sau flori nu a fost ca în anii precedenți, cei veniți acum s-au mulțumit să facă o poza în viteză și să plece înapoi în oraș, așteptând „Tributul Luminii”, cele două raze de lumină trimise spre cer după lăsarea întunericului, ca artificiile de 4 iulie.
Cât priveşte îndemnul ghizilor de a nu face selfie-uri cu gura până la urechi, îndemn care mi s-a parut hilar şi deplasat la început, s-a dovedit, până la urmă, a avea mai mult sens decât mă aşteptam.