Era om însurat, dar ii plăceau femeile și infidelitatea. Seară de seară trecea 2-3 ore pe la Nuți cu o ciocolată sau cu o sticlă de vin.
O cunoscuse la un nuntă și i se lipise de suflet pentru totdeauna. Nuți avea 28 de ani, păr roșcat și un trecut întunecat. Făcea des crize de gelozie și nu de puține ori îl amenința cu darea în vileag sau cu sinuciderea.
E un copil... își spunea bărbatul; are să mă înțeleagă la un moment dat.
Suntem în a doua zi de Crăciun. Printr-o minune, se stricase centrala, iar nevastă-sa a trebuit să plece cu copiii la soacră-sa.
Primul gând i-a fost la Nuți, iar în două ore erau deja îmbrățișați. Ea, veșnic nemulțumită, s-a ridicat din pat și s-a închis în bucătărie. El, sleit de puteri, dormea dus. Timpul zbura incredibil de repede cu ea! Dar unde o fi? O strigă. Nu-i răspunde.
O găsește în bucătărie, plimbând o lamă de cuțit pe încheietura mâinii.
- Ce faci? Ai înnebunit?
- Lasă-mă. Vreau să mor în zi de sărbătoare!
A urmat o luptă corp la corp. El, încercând să-i smulgă cuțitul, ea amenințând că sare pe geam. Tăieturi multe pe mâinile lui, palme pe fața ei, urme de unghii adânc înfipte în carne, haine sfâșiate.
E 3 dimineața. O ținea strâns în brațe, blocându-i orice zbatere. Pare liniștită. O sărută și îi cere iertare. Ea îl iartă și cere voie la toaletă.
- Te aștept în pat.
Frânt de oboseală se trezește strângând în brațe o pernă rece.
- Nuți, unde ești?
În bucătărie ardea lumina. Capul ciufulit al femeii zăcea nemișcat pe masă.
- Ai adormit aici, prostuțo! Ușa de la frigider era deschisă, iar închizând-o se aude un scârțâit care îi dă fiori.
Nuți nu respiră. În mână strânge o sticluță pe care scrie lidocaină. Îi atinge fruntea – e rece !
- Ce dracu’ mi-ai făcut?
O scutură violent, o strigă și îi dă palme. În gură are un fel de spumă albă amestecată cu vomă.
A ieșit în fața blocului strigând după ajutor. Lume multă, salvări, poliție, medici legiști.
Înfățișarea lui părea să le spună tuturor: eu sunt criminalul ! Priviți – sunt plin de sânge, am hainele rupte, mâinile tăiate, fața zgâriată.
În timpul așa zisului proces s-au cerut noi expertize, dar la ce bun?
Polițiștii ajunși la fața locului pleacă așa cum au venit – fără ridicare de probe, fără fotografii. Ucigașul li se oferise pe tavă. În mintea lor urma o mărturisire. Omisiunea asta avea să cântărească mult la vinovăția bărbatului.
Au urmat anchete fără avocați, acuzații fără probe și arestări fără minime cercetări.
Autopsia s-a făcut la fel de profesionist – punând la un loc conținutul stomacului, urina colectată si sângele venos prelevat, era aproape imposibil de stabilit concentrația de lidocaină și probabilitatea ca acea substanță să fi condus la decesul victimei.
Și-apoi ce rost avea să-și bată cineva capul în prag de sărbători? Cum puteai crede în varianta sinuciderii, când în camera de anchetă un individ dubios, adulterin, repeta obsesiv un scenariu stupid în care el salva de la moarte o tânară , în prezent decedată ?
În timpul așa zisului proces s-au cerut noi expertize, dar la ce bun? Tot ce se colectase de la nefericita sinucigașă în timpul autopsiei, fusese depozitat într-un singur recipient. Iar toate plângerile penale ulterioare au fost inutile – nimeni nu va ști, vreodată, dacă lidocaina a ucis-o sau nu.
Era mai simplu cu asfixia mecanică. Fotografii nu existau, obiectele din casa victimei nu fuseseră nicicând ridicate. O martoră de la parter a oscilat, vreme de 5 ani în declarații – îl auzise pe bărbat țipând si mobile mișcându-se prin casă. Dar nu în ziua aia, ci mai demult.
Nuți plângea des. Maică-sa murise spânzurată, iar frate-su era internat la casa de nebuni. Ei și ce dacă ea avea mai multe tentative de suicid?
13 ani de pedeapsă. Ce mai contează că habar n-aveau dacă e vinovat.
Clar! El e ucigașul....