Comunismul! Mai mertită să discutăm despre el? Doar au trecut un sfert de veac! Cei 25 de ani de la prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est au fost marcaţi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) printr-o conferinţă, de două zile, dedicată în special evoluţiei cercetărilor privind comunismul românesc în perioada de după decembrie 1989.
De fapt, cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer a avut loc cea de-a patra ediţie a proiectului Conferinţei Naţionale «Comunismul Românesc» (C.N.C.R.) realizat în fiecarte martie împreună cu prestigiosul Institutul de Istorie «Nicolae Iorga». Joi şi vineri prestigioşi istorici, profesori şi şefi ai arhivelor din România - îmi cer scuze că nu-i pot menţiona pe toţi - s-au întâlnit pentru a dezbate ce s-a întâmplat după 25 de ani şi care sunt rezultate concrete ale cercetărilor întreprinse de o nouă generaţie de specialişti în istorie recentă. Subsemnatul a susţinut conferinţa"Biserica şi lustraţia după 25 de ani!". Am arătat că într-un rar interviu acordat presei şi realizat de Ovidiu Şimonca pentru "Opinia Studenţească", nr. 54, decembrie 1990. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Înalt Prea Sfinţitul Daniel, actualul Patriarh spunea următoarele: " Biserica Ortodoxă română a făcut o mărturisire publică de recunoaştere a greşelilor – Ceasul adevărului – publicată în ţară şi în străinatate, s-a vorbit de unele compromisuri de ordin administrativ şi predicatorial, nu însă şi de ordin al credinţei. Credinţa mărturisită în timpul dictaturii este identică cu cea mărturisită astăzi şi cu cea din timpul strămoşilor. Nu s-a schimbat nici o dogmă, nici un canon. N-am propovăduit un alt Hristos, o altă dogmă, Biserica a fost singura instituţie care a spus că Dumnezeu există, era vocaţia ei. S-a compromis în relaţia stat-biserică, Biserica a fost prea pasivă". Reiau ultima frază: " S-a compromis în relaţia stat-biserică, Biserica a fost prea pasivă". Că lustraţia nu a existat în Biserică şi că potrivit legii de organizare a CNSAS, O.U.G. nr. 24/2008, articolul 3, litera u: " ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate, la cererea reprezentanţilor cultului religios de care aceştia aparţin" au fost alte teme de dezbatere. Dar nu asta este important. Ci cum ne putem reconcilia cu trecutul. Cum putem repara greşelile trecutului sau cum putem să pedepsim crimele regimului comunist? Cea mai onestă măsură - susţin unii - este să aplicăm dictonul lui Nicolae Iorga: "Dacă nu putem să ne răzbunăm, măcar să nu uităm". Să nu trecem aşa de repede peste trecut şi să învăţăm ceva din el. Altfel, orice este posibil! Din nefericire dezbaterea, excelentă de altfel, nu a fost mai deloc mediatizată. Prilej probabil de a da apă la moară celor care susţin că nu mai interesează pe nimeni cei 50 de ani de comunism. Tristeţea mea era cât pe ce să devină totală când a explodat o bombă meditică. A fost desecretizată Arhiva Dunărea, iar toată presa a năvălit pe subiect. Ce s-a întâmplat în fapt. În noiembrie anul trecut, la propunerea preşedintelui Traian Băsescu, CSAT-ul a hotărât desecretizarea documentele din Fondul "Operaţiuni Valutare Speciale" (OVS) - Întreprinderea de Comerţ Exterior (ICE) Dunărea. Ca urmare a unei comisii mixte CNSAS-SIE dosarele au sosit treptat în gestiunea CNSAS până prin ianuarie. Cotarea lor a durat, iar printr-un comunicat de presă CNSAS a anunţat că de miercuri acestea sunt puse la dispoziţia cercetătorii acreditaţi şi a celor care solicită acces la documentele întocmite pe numele lor de fosta Securitate, dacă acestea fac parte din acest fond. În acelaşi comunicat s-a anunţat că Serviciul Român de Informaţii (SRI) a predat Consiliului un alt număr de 1.498 dosare, însumând 3.128 de volume. Ştirea a făcut furori şi zeci de ziare, publicaţii şi televiziuni s-au arătat interesate. Lucru care demostrează că trecutul nu-i chiar aşa de indiferent tuturor. Cum sunt de vreo 24 de ani în presă era să mi se blocheze telefonul de solicitări. Cu greu am reuşit să-mi conving confraţii - poate chiar i-am necăjit pe unii - că nu-l pot găsi la comandă pe Dan Voiculescu în cele 257 de dosare care înseamnă 9 metri liniari. Mai vulgar spus dacă aşezi dosar lângă dosar faci aproape 9 metri. Şi nici nu mă interesează fie vorba între noi această temă a Operaţiunilor Valutare Speciale. Am alte teme proprii de studiat. Veniţi şi cercetaţi! Asta şi trebuie să facem pentru trecut. Să-l cercetăm! Şi să-l înţelegem!