Republica Moldova a mai făcut un pas important pe calea pro europeană, după ce parlamentarii europeni au dat un vot masiv pentru eliminarea vizelor de călătorie pentru cetăţenii moldoveni.
Din cei 510 parlamentari prezenţi în sală, 460 au votat pentru viitorul european al Moldovei şi putem spune acest lucru din perspectiva conturării tot mai accentuate a unui astfel de viitor pentru sora de peste Prut. Astfel de momente sunt unice şi ireversibile în istorie şi cu siguranţă acest moment va fi consemnat în istoria modernă a celui mai nou partener serios al UE – Republica Moldova, o ţară ce se bucură de îngeri păzitori.
Mă întorc cu gândul şi inima în timp, până în luna noiembrie a anului trecut când, Summitul de Vilnius consemna două realităţi implacabile, una fericită şi alta tristă. În timp ce R. Moldova parafa Tratatul de Asociere, ţara vecină, Ucraina, refuza semnarea lui, regimul lui Ianukovici virând în ultima secundă către Est. Moldova s-a arătat deschisă pătrunderii în lumea civilizaţiei, democraţiei şi normalităţii europene, în timp ce Ucraina s-a îndreptat spre haos şi război civil, după ce manifestaţiile pro europene au încins până la incandescenţă atmosfera din Euromaidanul de la Kiev. Unde sunt cele două ţări astăzi? Moldova este în lumea bună a Europei, în timp ce Ucraina se zbate în nesiguranţa perspectivei de a fi sfâşiată de sărăcie, război şi nesiguranţă. Poate că este prea dură această paralelă, dar ea e absolut necesară pentru înţelegerea mai profundă a mecanismelor politice globale ale secolului XXI, un secol al nevoii de normalitate, stabilitate şi orientare spre lumină. Sunt, cu siguranţă mai puţine asemănări şi mai multe diferenţe majore între cele două foste republici sovietice, dar calea europeană este liantul care le animă pe amândouă. Revenind la R. Moldova şi la momentul istoric din 27 februarie 2014 de la Strasbourg, putem înţelege cum hotărârea acestei mândre republici considerate Mica Românie, poate conduce la ceea ce ne dorim dintotdeauna: România trebuie să fie unită cu Moldova sub flamura albastră cu steluţe şi aşa să rămână. S-a spus acolo, în Parlamentul European, că liberalizarea vizelor este un succes al guvernării pro-europene de la Chişinău şi al eforturilor cetăţenilor Republicii Moldova, iar accentul pus pe aceste două elemente esenţiale este definitoriu în ecuaţia spiritului european al colaborării strânse dintre popor şi guvernanţi. Îmi amintesc cu plăcere că în luna ianuarie a acestui an am participat, La Bruxelles, la un seminar despre perspectivele şi provocările extinderii UE, unde s-a vorbit despre R. Moldova şi Serbia şi unde Ambasadorul Republicii Moldova pe lângă Uniunea Europeană, Excelenţa Sa domnul Eugen Caras, a vorbit pe larg despre astfel de teme de mare interes şi de mare importanţă pentru viitorul acestei ţări, un viitor care iată că zâmbeşte Moldovei. S-a vorbit acolo şi despre eforturile conjugate de accelerare a ritmului de negociere pentru decizia luată în PE de eliminare a vizelor, plecând de la ideea că această decizie trebuia luată până la alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an. Şi iată cum aceste eforturi au condus la ceea ce am consemnat pe 27 februarie 2014! "Republica Moldova, ca o ţară europeană, are o istorie şi valori comune cu statele membre ale Uniunii Europene şi se angajează să pună în aplicare şi să promoveze aceste valori, care inspiră Republicii Moldova alegerea sa europeană", spunea, atunci, ambasadorul moldovean la UE. Nu trebuie să uităm nici faptul că eforturile masive pentru determinarea votului în favoarea eliminării vizelor au fost făcute de europarlamentari români, în calitate de raportori direcţi şi raportori din umbră, ceea ce întăreşte şi mai mult ideea că Moldova are îngeri păzitori în toate cancelariile europene, dar în special printre demnitarii români. România europeană dovedeşte astfel că nu şi-a uitat fraţii de limbă şi identitate din jurul graniţelor şi că se va concentra mereu pe protejarea intereselor acestora, fie că sunt români moldoveni sau români/vlahi. Şi Serbia aşteaptă să intre în "pachetul din Balcani", numele generic dat noului val de aderare la marea familie europeană. Poate că eforturile mereu conjugate ale României şi Europei trebuie încununate şi de semnale pozitive venite dinspre aceste comunităţi masive de români, iar unul din aceste semnale este, dinspre Moldova, nevoia consemnării unor rezultate excelente la recensământul populaţiei din luna aprilie, aşa cum, poate că din Serbia, semnalul ar fi limpezirea situaţiei învăţământului în limba maternă română în Valea Timocului.