Ianukovici de Ucraina nu e decât un alt şef de stat ex-comunist care a fost decoperit ca fiind posesorul unei averi fabuloase şi beneficiar al unui trai pe care "prostimea" care l-a adus la putere nu poate spera în această viaţă. Chiar dacă mulţi pot considera că nu e momentul potrivit, având în vedere contextul geopolitic regional, de-a dreptul incendiar, iar de la ştirile care declanşează comentariul de faţă a trecut mai bine de o săptămână, subiectul de faţă merită o scurtă radiografie.
Nu doar pentru că reprezintă un fenomen simptomatic pentru statele în tranziţie de la comunism spre ceva nedefinit, pentru că evenimenele recente ne demonstrează că nu democraţia, prosperitatea publică şi normalitatea este ţinta acestor ţări. Ci, mai ales, pentru că explică prăpastia dintre declaraţiile publice şi preocuparea efectivă a liderilor est-europeni faţă de soarta celor pe care îi bagă în seamă doar când vecinătatea alegerilor îi determină să acţioneze în virtutea unui instinct de conservare politic. Cu toţii am urmărit imaginile cu reşedinţa ex-preşedintelui ucrainean, oploşit acum sub fustele mamei Rusia de teama linşajului public. Inevitabil, comparaţia cu Ceauşescu, a venit automat pe buzele oamenilor. Să ne înţelegem, nimeni nu se aşteaptă ca un şef de stat, oricât de sărac, să trăiască într-un apartament de bloc de tip "hruşciovka". De aici însă şi până la opulenţa pe care o afişează unii e cale lungă. Nu întâmplător, recentele imagini cu casa Angelei Merkel, poate cel mai potent politician european al momentului, care au circulat ca viral pe internet, au declanşat cea mai vie emoţie în spaţiul ex-sovietic. Adică, acolo unde oamenii începeau să creadă că e normal ca, odată cocoţat în vârful piramidei, un politician să se înfrupte din banii publici pentru a-şi asigura un standard de viaţă de la înălţimea căruia să poată scuipa pe restul lumii. Robineţi de aur, toalete sub formă de tron, corăbii pe lacul artificial din ogradă, lebede şi păuni pe terase, dormitoare cu dimensiunile unui teren de tenis, toate acestea nu sunt doar expresia prostului gust care îi caracterizează pe puternicii zilei din ţările (fost) comuniste, ci şi expresia dispreţului tipic al parvenitului bolşevic faţă de restul lumii. Paradoxal, dar doctrina care pretinde că adepţii ei trebuie să îşi sfâşie pufoaica de dragul celor mulţi şi săraci, a dat lumii cei mai mulţi indivizi care au transformat misiunea lor "istorică" în business. Chiar dacă le place să pozeze în apărătorii oamenilor muncii de la sate şi de la oraşe, acest "amănunt" nu îi împiedică să devină şi fruntaşi în întrecerea capitalistă la erecţia cifrelor din conturile adăpostite, desigur, prin cele mai infecte bastioane ale burgheziei pe care o condamnă de câte ori apar în public, respectiv în băncile occidentale. În Moldova, aceeaşi situaţie. În vârful celor care au demonstrat că nu e afacere mai bună decât politica este Vladimir Voronin. Fostul miliţian - ajuns în timpul mandatelor de preşedinte al ţării tată al celui mai prosper capitalist din ţară, în condiţiile în care feciorul era şomer la învestitura babacului - călătoreşte cu avionul privat atunci când (din hobby turistic sau din pricină de Parkinson) părăseşte spaţiul dintre frontierele de stat. Omul care, deşi susţine că îşi dedică senectutea propăşirii "neamului" moldovenesc, nu a uitat, vreme de 8 ani că acesta începe cu el şi neamurile lui. Cu toate acestea, deocamdată nimeni nu îl deranjează pe individul care a adus R. Moldova pe primul loc în topul sărăciei europene şi care, iată, rămâne liderul celui mai popular partid. Regula potrivit cărui averile personale ale liderului cresc direct proproţional cu nivelul de degradare a indicelui public de prosperitate a fost respectată. Normele privind jaful public şi preluarea cu japca a afacerilor prospere de către "famiglia" Voronin, de asemenea. Inexplicabilă, aproape complice, rămâne doar atitudinea autorităţilor declarativ pro-europene de la Chişinău, care nu doar că îl rabdă în libertate pe bolşevic, dar îi mai permit şi să îşi facă mendrele la umbra zicalei "Hoţul neprins e negustor cinstit".