Să sperăm ca Victor Ponta va accepta o dezbatere televizată alături de contracandidatul Klaus Johannis. Și să sperăm că lui Johannis îi e caracterisitică rigoarea nu neapărat cât unui neamț, ci măcar cât unui copil sârguincios, ceea ce înseamnă deja că este cu două capete peste Victor Ponta. Este nevoie de o minimă rigoare și pregătire pentru că Ponta are tendința de a ocoli un răspuns direct sau de a replica printr-o minciuna, ceea ce trebuie contracarat. Zece întrebari legate de mersul economiei și statutul de premier nu trebuie ocolite:
1. Cum explică Ponta faptul că după o perioadă în care România se așezase pe un trend sustenabil de creștere, economia a reintrat în recesiune sub guvernarea sa, iar cel mai probabil datele de pe 14 noiembrie vor indica un nou trimestru de scădere. Nu cred ca există vreun premier din istoria recentă a României care în vremuri de stabilitate politică și economică să fi reușit o asemenea performanță. De regulă, Ponta încearcă să contracareze marjând pe creșterea anuală, dar nu aceasta este importantă, ci cum evoluează economia pas cu pas, de la trimestru la trimestru, creșterea trimestrială fiind folosită peste tot în Europa pentru evidențierea recesiunii. Dacă Ponta refuză măcar să ia în calcul acest indicator, de evoluție trimestrială, însemna nu doar că încearcă să ascundă un eșec, ci că este pur și simplu inconștient. 2. Crede Ponta că există vreo legătură între scăderea pieței construcțiilor, una din principalele cauze ale recesiunii, și tăiea fondurilor de la investitii publice, cu zeci de procente, în 2014?
3. De ce guvernul din care face parte refuză să comunice românilor cum va calcula acciza anul viitor, situație fără precedent în vreuna din guvernările anterioare. Fie că ar urma regulile folosite în celelalte state europene, fie pe cele stabilite prin codul fiscal, romanii ar trebui să plătească mai puțin de la anul produsele accizabile, benzina, motorina etc. Orice amânare pentru după alegeri ne face să credem că se pregătește un nou artificiu, așa cum s-a întâmplat anul trecut, pentru ca românii să scoată mai mult din buzunar.
4. Cât a fost în 2013 PIB-ul României, cât sunt ținta de inflație și dobânda cheie, în prezent. Cu tupeul caracteristic, Ponta i-a făcut pe unii și pe alții habarniști sau chiar analfabeți financiar sau fiscal. Să dovedească, fără prompter și foițe, că el știe.
5. Câte din cele un milion de locuri de muncă pe care a promis că le va crea în timpul mandatului de patru ani au apărut în ultimii doi ani (răspunsul este o zecime) și cum justifică?
6. Cât este șomajul în rândul tinerilor și dacă crede că lipsa măsurilor de sprijin pentru economie sau a celor direcționate strict spre zona tinerilor au condus la acest rezultat?
7. Câte programe vitale pentru antreprenori nu au mai primit finanțare în 2014 sau au primit fonduri mult reduse? În schimb, unde s-au dus cele câteva miliarde de lei alocate lui Dragnea în plus la buget?
8. De ce a permis prezența în Guvern a unor miniștri precum Relu Fenechiu, într-o perioadă în care se pregăteau reforma în Transporturi și privatizări cheie, chiar și după toate semnalele date de presă că acesta împiedica această reformă? Faptul că Fenechiu era membru al unui alt partid al coaliției nu e un răspuns. Iar exemplele de miniștri pot continua.
9. Pe final de mandat, a promis majorări salariale pentru peste 100.000 de angajați din domeniul sanitar, iar pentru la anul creșteri de pensii, în condițiile în care, se știe, bugetul va fi privat oricum de cinci miliarde de lei prin scăderea CAS. De unde crede că va putea un viitor premier să ia sumele necesare ca să acopere acest gol lăsat la buget?
10. Legat de votul din primul tur. Ce împliniri mărețe ale guvernului său crede că au condus la prezența record la vot a românilor plecați în străinătate, când era evident că dacă stăteau acasă dădeau un vot lui Ponta?