Copii cu hăinuţele pe ei şi cu căciula pe cap, profesori obosiţi şi nemulţumiţi, mult noroi şi grupuri sanitare de Ev Mediu. Aceasta poate fi o scurtă descriere a condiţiilor în care învaţă sute de mii de copii şi în care lucrează câteva mii de cadre didactice. Preţiozitatea discursului guvernamental se opreşte la poarta şcolii, acolo unde încep, de fapt, problemele, potrivit unui reportaj publicat de 7est.ro

Comuna Rebricea este în Vaslui, la graniţa cu Iaşul, şi a devenit atipică din mai multe puncte de vedere. Are 9 sate şi 8 şcoli şi 8 grădiniţe, adică în aproape fiecare cătun există câte două unităţi de învăţământ. Din cei 45 de profesori, 30 sunt navetişti, iar jumătate dintre aceştia sunt chiar din Iaşi şi restul din Vaslui, potrivit 7est.ro.

„Drumul a fost reparat şi noi suntem la jumătatea distanţei. Sunt 30 kilometri până la Iaşi şi 30 până la Vaslui. Şi eu sunt ieşeancă”, explică directorul-coordonator, Adriana Maloş. Aşadar, distanţa până la Rebricea este mai mică decât cea până la Târgu Frumos, iar titularizările „se dau” la Inspectoratul Şcolar din Vaslui, unde concurenţa este mai mică.

WC-ul în noroi

Cele două profesoare s-au obişnuit să lucreze la simultan, dar se tem că ar putea să-şi piardă locul de muncă din cauza numărului mic de copii. Profesoara de la I-IV nu alocă timp special pentru fiecare an de studiu, ci lucrează în acelaşi timp cu toţi. Poate face asta, pentru că are puţini elevi şi, cumva, o ajută faptul că elevii din clasele mici iau contact şi cu materia predată celor mai mari. Altfel spus, elevul de clasa I aude, timp de patru ani, cum este predată materia celor din clasele superioare şi „prinde din clasă”.

Pentru profesoare totul este minunat, în faţa reporterilor. Copiii sunt minunaţi, programa este minunată, sistemul este minunat iar primarul este, la rândul lui, un om minunat. Şcoala are apă curentă şi centrală termică, dar grupul sanitar este format din două cabine din scândură montate la circa 20 de metri de şcoală. Nu există o alee pietruită, aşa că micuţii, dar şi profesorii, sunt nevoiţi să meargă prin noroi. De aceea, toţi au papuci de schimb.

Deşi în şcoală este cald, copiii sunt cu fesurile pe cap iar unii au şi hainele pe ei. „Din obişnuinţă”, spune una dintre profesoare. Peste câteva săptămâni vor fi evaluaţi de ARACIP şi se tem că inspecţia le-ar putea atrage sancţiuni. Dacă raportul este nefavorabil, după un an şcoala se închide.

„Dacă iei școala și biserica, satul moare”

Comuna are o structură în formă de stea, iar un mijloc de transport nu poate trece nici măcar prin două sate pentru a aduce copiii la şcoala din centru. Altfel spus, ar trebui să facă 8 drumuri diferite ca să aducă elevii la şcoală. „În plus, nici nu avem un microbuz. Ni s-a promis, noi îl aşteptăm şi apoi vom vedea cum facem”, explică Adriana Maloş.

Primarul Valerică Radu are propria lui versiune asupra situaţiei şi se declară un mare susţinător al educaţiei. „Puteam închide şcolile şi grădiniţele şi adunam copiii într-o şcoală. Aşa nu se mai învăţa la simultan. Dar, dacă iei unui sat biserica şi şcoala, acel sat nu mai există. Noi decontăm naveta, chiar dacă profesorii vin de la Iaşi sau de la Vaslui, finanţăm şi un after-school pentru 20 de copii. Decât lapte şi corn, mai bine s-ar da bani pentru o masă caldă, pentru că profesorii acceptă să facă şi voluntariat, de multe ori. Am fi dispuşi să mărim şi salariile profesorilor, dar nu ne permite legea. S-a vorbit despre descentralizare, dar deocamdată sunt doar vorbe, eu nu pot face mare lucru, ca primar. Aş vrea să mi se dea toate şcolile, să mă ocup eu şi de profesori, şi de infrastructură. Aşa, eu am asigurat lemne pentru sobe, am montat şi centrale pe lemne... Nu există canalizare, mă gândesc la asta. Era mai ieftin să cumpărăm noi un autobuz pentru copii, dar vrem să ţinem şcolile”, susţine primarul.

„Dacă iei școala și biserica, satul moare”

Comuna are o structură în formă de stea, iar un mijloc de transport nu poate trece nici măcar prin două sate pentru a aduce copiii la şcoala din centru. Altfel spus, ar trebui să facă 8 drumuri diferite ca să aducă elevii la şcoală. „În plus, nici nu avem un microbuz. Ni s-a promis, noi îl aşteptăm şi apoi vom vedea cum facem”, explică Adriana Maloş.

Primarul Valerică Radu are propria lui versiune asupra situaţiei şi se declară un mare susţinător al educaţiei. „Puteam închide şcolile şi grădiniţele şi adunam copiii într-o şcoală. Aşa nu se mai învăţa la simultan. Dar, dacă iei unui sat biserica şi şcoala, acel sat nu mai există. Noi decontăm naveta, chiar dacă profesorii vin de la Iaşi sau de la Vaslui, finanţăm şi un after-school pentru 20 de copii. Decât lapte şi corn, mai bine s-ar da bani pentru o masă caldă, pentru că profesorii acceptă să facă şi voluntariat, de multe ori. Am fi dispuşi să mărim şi salariile profesorilor, dar nu ne permite legea. S-a vorbit despre descentralizare, dar deocamdată sunt doar vorbe, eu nu pot face mare lucru, ca primar. Aş vrea să mi se dea toate şcolile, să mă ocup eu şi de profesori, şi de infrastructură. Aşa, eu am asigurat lemne pentru sobe, am montat şi centrale pe lemne... Nu există canalizare, mă gândesc la asta. Era mai ieftin să cumpărăm noi un autobuz pentru copii, dar vrem să ţinem şcolile”, susţine primarul.

 

- See more at: http://7est.ro/acasa0/item/36821-in-clase-cu-wirelles-dar-wc-ul-in-fundul-curtii-noroiul-si-frigul-materiile-cele-mai-grele-la-scoala-din-sat.html#sthash.MMTBFPoV.dpuf