De ce tace Băsescu? Dar de ce ar mai vorbi? / VOCILE DREPTEI
- Narcisa Iorga
- 5 februarie 2015, 07:27
”Serviciile au devenit extrem de puternice și performante și tentația oricărui serviciu e să acapareze cât mai mult control și influență. Va trebui ca imediat după alegeri să se gândească un sistem mult mai complex, adaptat capacității formidabile pe care o au cele două servicii, pentru ca ele să fie controlate. Acest lucru îl voi lăsa pe notiță celui care va câștiga alegerile.”
Această declarație nu aparține vreunuia dintre candidații la președinție: nici celui care a devenit președintele României, nici celui care a rămas prim-ministru. Declarația aparține fostului președinte Traian Băsescu și datează din 15 octombrie 2014, fiind făcută în cadrul unei conferințe de presă la Cotroceni. Fostul președinte adăuga: ”misiunea mea a fost să le fac foarte puternice (n.r. serviciile secrete), misiunea următoarei legislații e să le și controleze. Trebuie prevenită orice tentație a unui șef de serviciu să intre in jocurile politice pentru că el intră cu toată forța sistemului (…) și nu cumva să ajungem la situația în care serviciile să poată controla un guvern, o comisie. E în fibra oricărui serviciu să își extindă capacitatea de a controla cât mai mult, uitați-vă și în SUA, și în alte țări, unde s-au constatat abuzuri”.
Mă îndoiesc că Traian Băsescu a uitat să lase notița pe biroul lui Klaus Iohannis. Dimpotrivă, cred că acesta a fost unul dintre printre primele lucruri pe care i le-a transmis la predarea mandatului. A creat instituții puternice, care să nu fie dependente de el. E un merit care se poate însă transforma în risc. Fibră de militar și comandant prin formație, Traian Băsescu și-a dat seama cam cu un an înainte de finalul mandatului că ”secunzii” abia așteaptă ca el să coboare la mal pentru a prelua timona.
Prima victimă a debarcării aranjate de „secunzi” a fost Teodor Meleșcanu, presupus autor moral al Hotărârii de Guvern 223/2013 adoptate la 30 aprilie 2013, care punea la adăpost foștii ofițeri acoperiți. Președintele Băsescu ceruse Serviciului de Informații Externe, în noiembrie 2013, o informație: dacă în Guvernul României există persoane care după 1990 au fost încadrate ca ofiţeri acoperiţi ai SIE. Președintelui i s-a trântit ușa-n nas, invocându-se tocmai hotărârea de guvern amintită mai sus. A urmat strângerea de semnături pe ascuns pentru candidatura la Președinție a lui Teodor Meleșcanu pe când acesta se afla încă în mandatul de director SIE. Ce poate fi mai ușor decât să amăgești un fost om politic cu revenirea în politică? Pe 22 septembrie, Meleșcanu demisionează de la șefia SIE. Serviciul rămâne fără director civil.
Despre intențiile șefului SRI, George Maior, am aflat două săptămâni mai târziu: își va depune mandatul în fața viitorului președinte al României, oricare ar fi el. Pe 3 octombrie, la Timișoara, Maior declara: ”Din punctul de vedere al propriului meu serviciu (n.r. SRI), vă garantez că stă deoparte de această luptă politică, ne interesează să ne facem treaba bine. În ce mă priveşte, se vehiculează, nu a venit dinspre mine acest lucru, în legătură cu evoluția mea politică, nu e cazul, nu mi s-a propus niciodată şi nu am discutat cu nimeni ideea de prim-ministru, ba, dimpotrivă, eu cred că e normal ca viitorul preşedinte să decidă în privinţa serviciilor de informaţii. Din punctul meu de vedere, voi merge spre noul preşedinte, îmi voi prezenta demisia şi el va decide dacă activitatea mea în fruntea acestui serviciu să continue sau nu". Pe 26 octombrie, într-o emisiune la Antena3, candidatul la Președinție Victor Ponta amintește numele lui George Maior printre variantele sale de premier. Între cele două tururi de scrutin, Teodor Meleșcanu este numit ministru de externe al lui Victor Ponta. Așadar, premierul candidat la Președinție are de-a stânga și de-a dreapta sa șefii civili ai celor două servicii secrete românești, SRI și SIE. În acest timp, ce au făcut structurile serviciilor? Au lucrat. Nu spun că pentru unul sau pentru altul. Au lucrat în primul rând pentru ele însele, pentru a-și consolida controlul și influența în așa fel încât la momentul schimbării comandantului suprem ele să fie la timonă. Strategic, debutul mandatului noului șef de stat nu poate fi ratat, cu atât mai mult cu cât serviciile nu au șefi civili.
Prins în mijlocul furtunii, la numai două luni de la preluarea mandatului și fără experiență în raportul cu structurile informative, un comandant, oricât ar fi el de ”suprem”, tot pe mâna experimentaților ”secunzi” se va lăsa. Degeaba-l mai așteaptă pe punte unii dintre pasageri, atârnați de niște colaci de salvare, uzi și înghețați de uimire: prin hublourile încețoșate și pline de sare nu se vede Băsescu. El a strigat atunci când a fost de strigat. Acum, de ce-ar mai vorbi?