Fanii care vor merge să susţină echipa naţională de fotbal la Euro 2008 vor păşi într-o altă galaxie a civilizaţiei.
EVZ a ajuns înaintea lui Mutu şi compania în Elveţia, pentru a lua pulsul evenimentelor încă de la început. România va juca primele două partide din cadrul Campionatului European de fotbal la Zürich. Pe 9 iunie, „tricolorii“ vor înfrunta vicecampioana mondială, Franţa, iar patru zile mai târziu vor da piept cu campioana mondială, Italia. Meciurile vor avea loc pe ultracochetul stadion „Letzigrund“, o arenă pentru care adjectivul „cochetă“ e neîncăpător, un stadion cu 30.000 de locuri. ZÜRICH, UN ORAŞ DIVIZAT. Întrucât în Elveţia franceza şi italiana sunt oficiale, iar comunităţile care vorbesc aceste limbi sunt foarte însemnate (steagurile celor două ţări sunt arborate la tot pasul pe străduţele întortocheate ale Zürichului), tricolorii n-au a se aştepta la o primire triumfală. Totuşi, există şi o veste bună: cel mai mare oraş al Elveţiei, cu o populaţie de 350.000 de locuitori (dar ajunge, cu populaţia din zonele limitrofe, la un milion de locuitori), se află în zona germanică, iar unele pasiuni antifranceze neconsumate la timp s-ar putea îndrepta în folosul fotbaliştilor antrenaţi de Victor Piţurcă. Oricum, e bine să aveţi un dicţionar german-român la îndemână, pentru că toate însemnările din oraş sunt în limba lui Goethe.
Despre capitala financiară a Elveţiei se spune că este în „Top 3“ al oraşelor cu cea mai bună calitate a vieţii (alături de Viena şi Vancouver). Sunt de ajuns câteva ore pentru a te convinge că topurile acestea nu prea mint. Ernst Muhlemann, celebru politician elveţian şi general al armatei alb-roşii, ne-a mărturisit că deşi Elveţia şi Austria nu s-au înţeles întotdeauna perfect, Euro va ieşi perfect. Ca o ciocolată elveţiană. Sau un ceas. „Am făcut noi ceva prost?“, râde generalul specialist în problemele Europei de Est, om care l-a cunoscut bine pe fostul lider al Primăverii de la Praga, Alexandr Dubcek, şi îşi bea cafelele cu „Mişa“ Gorbaciov. LINIŞTEA BUNĂSTĂRII. Suporterii tricolorilor trebuie să ştie că atunci când străzile nu sunt inundate de ultraşii gălăgioşi ai naţionalelor europene, Zürich e o oază de linişte, cum visează orice pensionar din Bucureşti nevoit să îndure zgomotul neîntrerupt al utilajelor care „plantează“ zi de zi borduri. Oraşul Zürich pre-Euro e lipsit de orice dâră de praf, străzile arată ca pielea catifelată a bebeluşilor din reclame, iar şoferilor elveţieni parcă li s-au injectat tone de calm. O zi, cât am poposit la Zürich, n-am auzit niciun claxon. Traficul mizerabil de acasă pare aici desprins din filmele horror. Bolizi cât casa şi decapotabile cum n-au văzut nici parcările de la Bamboo opresc firesc, fără frâne nervoase şi înjurături de birt.
„În Zürich trebuie să vii dacă vrei să te simţi în siguranţă“, ne explică Yves Meier, un elveţian de 27 de ani, care lucrează în domeniul comunicării în altă bijuterie a Elveţiei - Geneva. Statisticile spun că mai bine de jumătate dintre elveţieni nu-şi cumpără locuinţe, pentru că preţurile sunt exorbitante. Cei mai mulţi preferă să stea cu chirie. În Zürich, un apartament decent, cu două camere, îţi scoate din buzunare câteva mii de franci elveţieni lunar, aşa că, dacă nu aveţi posibilitatea să lucraţi într-o mare bancă elveţiană şi nici nu sunteţi un baron local, puteţi să vă luaţi gândul de la a vă stabili acolo. VENIŢI CU FRANCI ELVEŢIENI! E preferabil să nu veniţi în Elveţia cu euro, pentru că va trebui să-i schimbaţi în franci elveţieni, la un curs nu prea avantajos. 100 de euro se vor metamorfoza în 157 de franci, iar aceştia vor dispărea repede, pentru că Zürich e cel mai scump oraş helvet, iar Euro 2008 face preţurile şi mai mari. CAZARE ŞI BILETE LA MECIURI. Dacă nu aţi rezolvat deja aceste aspecte, s-ar putea să fie prea târziu. Hotelurile din Zürich vor fi „full“ pe perioada Euro, iar un bilet pe piaţa neagră (la meciul Italia- Franţa, care se va juca tot la Zürich) a ajuns să coste 1.000 de franci elveţieni (aproximativ 620 de euro)! De altfel, bişniţa cu bilete a făcut de curând obiectul unui documentar la televiziunea elveţiană. Ne-a povestit Helen Stheli Pfister, şefa departamentului de documentare din cadrul televiziunii naţionale elveţiene.
Doamna Pfister e încântată de perspectiva EURO, dar de-abia aşteaptă să treacă: „De doi ani ne pregătim. Sute de oameni lucrează pentru acest eveniment sportiv, cel mai mare organizat vreodată în ţara noastră. Pentru noi, ca televiziune, în general e greu să împăcăm gusturile tuturor locuitorilor Elveţiei, atât de diferite, fundamental diferite cele din zona italiană de cele din zona germanică. Din fericire, fotbalul îi uneşte pe toţi. E o bucurie, una foarte obositoare“. Helen a constatat că, în afara meciurilor, oricum nu-şi poate împăca toţi telespectatorii: „Am făcut două documentare foarte frumoase despre cum se antrenează puştii care vor să ajungă fotbalişti celebri, despre eforturile din spatele a ceea ce se vede într-un meci. Nu prea s-au uitat nici femeile, nici bărbaţii“. De altfel, pentru doamne, pe alt canal al televiziunii naţionale vor fi multe emisiuni „de consolare“. PROSTITUŢIE. Româncele au stârnit pasiuni nebune şi în Zürich, din păcate practicând tot cea mai veche meserie din lume în districtul Niederdorfli, situat pe malul estic al lacului Zürich, binecunoscut pentru viaţa de noapte agitată. Yves, care a rămas cu o impresie excelentă despre fotbalul românesc, datorită lui Viorel Moldovan, Mihai Tararache şi Iulian Filipescu, care au strălucit cândva în campionatul Elveţiei, ne lămureşte: „E plin de prostituate din România, sunt în top, alături de cele din America Latină, din Cuba, din Cehia, Slovacia, Ungaria... Fete frumoase din fosta Uniune Sovietică se găsesc mai ales prin baruri de striptease. Dansează“.
SUVENIRURI
Mascotele Flix şi Trix sunt prezente peste tot
Întregul oraş e plin de mici suveniruri de pe care zâmbesc simpaticele mascote ale Euro 2008. O cană inscripţionată astfel costă 16 franci (aproape 10 euro), o şapcă - 20 de franci (12 euro), un breloc - 15 (9,3 euro), iar un portofel - 10 (6,2 euro). Fără însemnele Euro 2008 puteţi cumpăra suvenirurile la jumătate din aceste preţuri! Un „Fan Menu“ la McDonald’s, restaurantul oficial al competiţiei, costă 15 franci, iar în schimb primiţi şi două plicuri cu abţibilduri Panini, pe care elveţienii au obiceiul bizar de a le lipi pe stâlpi.
Oraşul e sub asediul acestor fotbalişti zâmbitori, cum e România sub cea a politicienilor candidaţi. La tot pasul se distribuie gratuit revista „Zürich ’08“, cu trei domnişoare pe copertă. România „stă“ în mijloc. E blondă cu ochii verzi şi zâmbeşte plină de speranţă înspre o Franţă şatenă şi o Italie cu gropiţe în obraji.
TRANSPORT Mai bine cu autobuzul
Dacă ajungeţi la Zürich cu avionul şi vreţi să beţi o bere (pe infinitele terase puteţi testa sute de gusturi, cu 4-8 franci elveţieni, adică 2,5-5 euro), atunci nu e recomandat să vă închiriaţi o maşină. De la aeroport luaţi trenul către gara centrală (prescurtat Zürich BH). Vă va costa 6 franci (3,7 euro). În Elveţia, transportul în comun nu are un preţ fix, variind în funcţie de lungimea călătoriei. Lângă gară se află Muzeul Naţional al Elveţiei, iar lângă muzeu - un parc, care pe vremuri era spaima edililor.
Acum cincisprezece-douăzeci de ani, aici se adunau drogaţii din mai multe cantoane. Între timp, poliţia a făcut curăţenie, intervenind în forţă, aşa că foarte mulţi indivizi dubioşi strânşi la un loc nu puteţi vedea decât - dacă aveţi un incredibil spirit de aventură - în cartierele periferice unde locuiesc mii de imigranţi din Balcani, în special albanezi şi kosovari. În Elveţia există o comunitate kosovară foarte puternică, de circa 150.000 de persoane. Etnicii albanezi nu sunt binevă zuţi, dar nici românii n-au o imagine prea bună, mai ales după ultimele evenimente din Italia.
230 de milioane de euro estimează organizatorii că vor câştiga Elveţia şi Austria de pe urma organizării Euro 2008