Evenimentul Zilei > Social > Zona interzisă de Ceaușescu în București revine în prim-plan. Au trecut 91 de ani de atunci
Zona interzisă de Ceaușescu în București revine în prim-plan. Au trecut 91 de ani de atunci

Zona interzisă de Ceaușescu în București revine în prim-plan. Au trecut 91 de ani de atunci

La mijlocul acestei săptămâni, reprezentanții Filialei Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), au marcat 20 de ani de la înfiinţare prin deschiderea unei promenade pietonale noi între două spaţii publice din centrul capitalei: Piaţa Amzei şi Parcul IC Brătianu. Pentru cei mai puțin familiarizați cu subiectul, amintim că legătura cu parcul IC Brătianu nu a funcţionat înainte de 1989, în regimul condus de Nicolae Ceaușescu.

Autoritățile comuniste nu au agreat numele Brătianu și implicit pe Ion C. Brătianu, ceea ce nu se poate spune despre alți lideri ai Revoluției de la 1848. Spre exemplu, după instaurarea regimului comunist în România (1944-1947), pașoptistul Nicolae Bălcescu ajunsese și pe bancnote, iar numele său a fost dat unor localități.

De asemenea, statuile lui C. A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri au rămas la locul lor. Nu la fel s-a întâmplat în 1947 cu statuia lui Ion C. Brătianu (1821-1891). Sculptura fusese inaugurată la Galați în 1924, dar conform monuments-remembrance.eu, ar fi ajuns într-un grajd al Primăriei Galaţi, unde a fost folosită ca suport pentru hamuri, furci şi lopeţi.

Sursa citată notează că însuși liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care ar fi asistat și la inaugurare, ar fi dat ordinul meschin. În 1940, aceeași statuie ar fi folosită ca ţintă de tir de către legionari. Mai târziu, Nicolae Ceaușescu nu a făcut nimic pentru a repara nedreptatea.

Aceeași soartă a avut-o și statuia lui Ion I.C. Brătianu (1864-1927), fiul cel mare al lui Ion C. Brătianu. „Tot Ivan Meštrović este autorul statuii din granit negru a lui Ionel I. C. Brătianu (1938), demontată în 1948.

Ion I.C. Brătianu vs. Ilie Pintilie

Din fericire, aceasta a supravieţuit perioadei comuniste numai cu minime stricăciuni, fiind mai întâi aruncată în parcul Palatului Mogoşoaia, dar ulterior păstrată cu grijă în grădina muzeului de la Goleşti, Argeş.

În 1991, statuia a fost reamplasată pe acelaşi loc din Bdul Dacia, în părculețul din spatele Aşezămintelor Brătianu. Pentru aceasta a fost demolat un bust modest din bronz (sculptor Nestor Culluri) care îl reprezenta pe Ilie Pintilie – lider din ilegalitate al PCdR, mort la Doftana în timpul cutremurului din 1940 – care ocupase locul statuii lui Ion I. C. Brătianu în perioada comunistă″, se arată pe arhitectura-1906.ro.

„Cu această ocazie, Filiala Bucureşti organizează o acţiune în cadrul Anualei de Arhitectură Bucureşti 2021 – ediţia a XIX-a, pe data de vineri, 8 octombrie, începând cu ora 16:00, prin care vor fi onorate atât profesia de arhitect, echipele care au participat la coordonarea organizaţiei profesionale, cât şi capitala, Bucureşti, prin iniţierea unui ax de promenadă între două spaţii urbane valoroase pentru centrul capitalei: Piaţa Amzei şi Parcul IC Brătianu, prin intermediul casei IC Brătianu.

Zona interzisă pe vremea lui Ceaușescu

Mai puţin cunoscut publicului larg şi deschis pe o latură doar către Bulevardul Dacia, parcul IC Brătianu este rar utilizat. A fost proiectat să funcţioneze drept grădina Aşezămintelor IC Brătianu, accesul făcându-se prin casa IC Brătianu.

OAR Bucureşti, Biblioteca Naţională a României şi Primăria Sectorului 1, au realizat o legătură între zona Piaţa Amzei şi Parcul IC Brătianu, prin deschiderea Aşezămintelor IC Brătianu. Astfel, va fi experimentat un parcurs pietonal nou pentru centrul capitalei, un parcurs care va avea ca punct nodal, parcurgerea casei IC Brătianu, prin intermediul căreia parcul va putea fi accesat din vecinătatea imediată a Pieţii Amzei şi nu doar prin bulevardul Dacia.

Aşezămintele IC Brătianu au fost închise în 2012, iar legătura cu parcul IC Brătianu nu a funcţionat nici în perioada de dinainte de 1989, nici acum. De aceea, deschiderea temporară a acestei promenade reprezintă o iniţiativă cu totul specială ce doreşte să onoreze spaţiul public urban din centrul capitalei.

Casa Brătianu

Aşezămintele IC Brătianu au fost proiectate de arhitectul Petre Antonescu în stil neoromânesc, iar grădina casei, actualul parc, a fost iniţiat chiar de către soţia lui Brătianu, Elisa Brătianu, pionier al promovării iei româneşti″, s-a arătat în comunicatul de presă remis Agerpres.

„Aşezământul cultural I.C. Brătianu a fost întemeiat de văduva lui Ionel Brătianu, Elisa (născută Ştirbei). Instituţia a fost condusă de profesorul George Fotino, specialist în vechi drept românesc, academician, senator, primar al Balcicului.

Totul a fost normal până în 1947

Până în 1947, Aşezământul s-a bucurat de solicitudinea autorităţilor culturale ale ţării şi a diferitelor instituţii economice conduse de liberali (Banca Naţională, UGIR, creditul Industrial). A scos numeroase cărţi, dintre care reprezentativă rămâne monografia prof. G. Fotino, „Din vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. Boierii Goleşti”, 4 volume, Bucureşti, 1939″, se arată pe Historia.

La 16 octombrie 2020, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, vizita „Aşezămintele I.C. Brătianu” pentru a vedea starea în care se află imobilul de patrimoniu și pentru găsirea unor soluții de finanțare a restaurării acestuia. „Întregul ansamblu al Așezămintelor Brătianu din București trebuie redat circuitului cultural cât mai repede.

Pentru început vom aloca, din bugetul Ministerului Culturii, 200 mii lei pentru reparații urgente la acoperiș, pentru a evita accentuarea degradării imobilului. Este responsabilitatea noastră să găsim soluții pentru restaurarea acestei bijuterii a arhitecturii interbelice și să o redeschidem publicului.

Dorința Brătienilor

Voința Brătienilor a fost aceea de a organiza acolo o bibliotecă la dispoziția publicului și așa avem de gând să facem, pe lângă alte activități pe care le-am putea desfășura în acest spațiu. Unele corpuri de clădire din acest ansamblu pot fi folosite de instituțiile culturale din subordinea ministerului care plătesc chirii în alte locații, dar în același timp pot fi folosite ca un hub cultural dedicat lucrătorilor din domeniu, pe modelul hub-urilor dedicate antreprenorilor”, preciza Bogdan Gheorghiu.

„Aşezămintele I.C. Brătianu” (din strada Biserica Amzei nr. 5-7, Tronson Corp D, Sector 1, Bucureşti) se află în domeniul public al statului şi în administrarea Bibliotecii Naţionale a României, având codul B-ll-m-B-18143. Ansamblul de patrimoniu este compus dintr-o construcţie cu patru niveluri (Sp+D+P+Mez+2E+M), din cărămidă, din perioada 1908-1930, iar în prezent se află într-o stare avansată de degradare″, se arată pe cultura.ro.

Ion C. Brătianu

„Ion C. Brătianu s-a născut în anul 1821 și a fost fiul lui Constantin „Dincă” Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia.

Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.

După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării.[8]

Statuia lui Ion C. Brătianu

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza, fiind unul dintre liderul Coaliției Monstruoase și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru.

În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării.[8]

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza, fiind unul dintre liderul Coaliției Monstruoase și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme″, se arată pe ro.wikipedia.org.

Ion I.C. Brătianu

Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) a fost un om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923.

Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului.

Când regele Ferdinand I a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an Ionel Brătianu a murit subit, ceea ce a fost începutul unei perioade de declin pentru Partidul Național Liberal, se arată pe ro.wikipedia.org.