La congresul din 1971, au participat 23 de reprezentanți din statele Cehoslovacia, Finlanda, Norvegia, Franța, Marea Britanie, Germania, Ungaria, Irlanda, Spania și Iugoslavia, dar și observatori din Belgia, Canada, India și Statele Unite. Cu această ocazie, au fost adoptate, ca simboluri internaționale, drapelul și imnul ''Djelem, Djelem'' (''Mergeam, mergeam''), compus de muzicianul Jarko Jovanovic. Drapelul este format din două culori, jumătatea de jos fiind verde, ca simbol al câmpurilor înverzite, iar cea de sus fiind albastră, simbolizând cerul senin. La mijlocul steagului, este înfățișată o roată de culoare roșie, care simbolizează nomadismul, spiritul călător al etniei, dar care amintește, totodată, de vechea roată indiană a sorții.

Scopul acestei zile este acela de a atrage atenția societății asupra problemelor cu care se confruntă romii, pentru îmbunătățirea situației educaționale și, deopotrivă, pentru revendicarea drepturilor civile ale romilor. Potrivit site-ului oficial al Parlamentului European, romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, 10.000.000 trăind în Europa, dintre care 6.000.000 în țările din Uniunea Europeană, mulți dintre ei fiind deseori expuși la diverse forme de discriminare și chiar de excludere socială.

Provenieţa melodie nu este clară

Provenienţa melodiei nu este prea clară, existând în prezent mai multe versiuni ale ei, dar toate îi atribuie o origine folclorică. Conform studiului elaborat de Elena Marushiakova şi Vesselin Popov, cântecul a fost cules pentru prima dată de cântăreţul de ţambal bulgar Milan Aivazov (născut în 1922 în oraşul Plovdiv, muzicant autodidact şi care a făcut parte din Duetul Aivazov), care a ascultat-o de la bunicul său. După această versiune, Milan Aivazov şi-a amintit melodia şi titlul, dar a uitat textul.

După alte versiuni, melodia ar fi originară din România şi a devenit populară în spectacolele de varietăţi din anii '20-'30 ai secolului al XX-lea. În anii '60 ai aceluiaşi secol, melodia devenise foarte populară în Iugoslavia, existând mai multe texte pe aceeaşi muzică. Versurile cântecului au devenit foarte populare de-a lungul anilor, cântecul fiind folosit în anul 1967 drept coloană sonoră a filmului iugoslav "Am întâlnit ţigani fericiţi" (în sârbă Skupljači perja), în interpretarea actriţei şi cântăreţei Olivera Vučo.

Un compozitor iugoslav a compus varianta oficială a imnului

Pentru a evoca suferinţele îndurate de romi în timpul celui de-al doilea război mondial (Poraimos), compozitorul iugoslav de etnie romă Jarko Jovanović a compus o variantă a cântecului şi l-a pus pe muzica tradiţională a romilor. Varianta în limba romanes ("Gelem, Gelem", cunoscut de asemenea sub numele de "Opré Roma" – Sus romule! sau cel de "Romale, Chavale" – Romilor, Flăcăilor), a fost adoptată ca imn internaţional al romilor la primul Congres Mondial al Rromilor, ţinut la Londra în zilele de 6-8 aprilie 1971.

Cu prilejul celui de-al doilea Congres Mondial al Romilor, ţinut la Geneva în 1978, Jarko Jovanovic şi medicul germano-elveţian Jan Cibula au rescris textul pe melodia populară devenită imn. Noua variantă a cântecului "Gelem, Gelem" a fost aprobată de Congres, care a cântat-o la sfârşitul întrunirii.

La întâlnirile şi congresele următoare, organizaţiile naţionale rome (în special din Europa Centrală) au adoptat treptat imnul ca imn oficial. Una dintre cele mai cunoscute interpretări se datorează cântăreţului iugoslav Šaban Bairamovic care a înregistrat mai multe versiuni ale cântecului în anii '80. În consonanţă cu creativitatea deosebită a comunităţilor rome din întreaga lume, au fost scrise mai multe versuri pe muzica imnului romilor, inclusiv în limba română.

Imnul are patru strofe

În anul 1990, Congresul Mondial al Rromilor de la Varşovia a publicat versurile oficiale ale acestui imn, care are patru strofe.

Există mai multe versiuni atât ale textului, cât şi ale muzicii. În toate dintre ele se face referire la condiţia nomadă a populaţiei rrome. De asemenea, este menţionată Legiunea Neagră (Kali Lègia), cu aluzie la culoarea uniformelor trupelor SS germane care au participat la genocidul populaţiei rome în timpul celui de-al doilea război mondial şi care poate fi extinsă ca un simbol al persecuţiilor seculare la adresa romilor.

Versiunea cea mai cunoscută a cântecului, cea devenită imn, este următoarea:

Umblăm, umblăm pe drumurile lungi,
Am întâlnit şi romi fericiţi.
A, romilor, de unde veniţi
Cu corturile şi cu copiii înfometaţi?
Of romilor, of flăcăilor!

Am avut şi eu o familie mare,
Mi-a ucis-o Legiunile Negre,
Pe toţi i-a ucis, pe bărbaţi şi pe femei,
Între ei şi pe copilaşi.
Of romilor, of flăcăilor!

Deschide-ţi, Doamne, porţile cele negre
Să-mi pot vedea familia
Iarăşi să merg pe drumurile lungi,
Să întâlnesc romi fericiţi.
Of romilor, of flăcăilor!

Sus, romilor, este timpul vostru,
Haideţi cu mine, romi din întreaga lume!
Gura cea neagră şi ochii cei negri,
Îi voi iubi precum strugurii cei negri.
Of romilor, of flăcăilor!

 

 

Sunt răspândiţi în 30 de ţări

Romii (uneori scris rromi, cunoscuţi şi ca ţigani) reprezintă un grup etnic originar din India medievală. Romii sunt răspândiţi în foarte multe zone geografice, dar mai ales în Europa, cele mai importante grupuri trăind în Europa Centrală şi de Est, în Turcia, în Peninsula Iberică şi în sudul Franţei. Importante comunităţi de romi trăiesc de asemenea şi în America, în special în Brazilia, unde romii au fost deportaţi de către guvernul portughez în timpul erei coloniale. Migraţia etniei rome a făcut ca aceasta să se fi răspândit în istoria mai recentă şi în alte zone ale emisferei vestice. În februarie 2016, în timpul Conferinţei Internaţionale a Romilor, ministrul indian de Externe Sushma Swaraj a declarat că romii sunt fiii Indiei. Conferinţa s-a încheiat cu recomandarea către Guvernul indian de a-i recunoaşte pe cei 20 de milioane de romi răspândiţi în peste 30 de ţări ca parte a disporei indiene.

Limba romani cuprinde mai multe dialecte, numărul total estimat de vorbitori fiind de peste două milioane. Numărul total de persoane de etnie romă este cel puţin de două ori mai mare (chiar de mai mult de două ori, conform unor estimări). Mulţi romi sunt vorbitori nativi ai limbii ţării în care trăiesc sau ai unei limbi care combină limba romani cu limba ţării lor de rezidenţă.

O foarte mare parte din romi au trecut prin procese de asimilare şi aculturaţie, adoptând viaţa sedentară, cultura scrisă şi limbile şi religiile popoarelor lângă care au trăit.

Din cauza modului lor de viaţă, a culorii pielii, limbii şi obiceiurilor diferite, romii au fost, vreme îndelungată, obiect de ură şovină şi rasială, care a culminat în secolul al XX-lea cu deportarea şi uciderea în masă a unor categorii din rândurile lor în cadrul politicii de genocid a celui de-al Treilea Reich şi a unor regimuri aliate cu acesta.

Te-ar putea interesa și: