Un rus a reușit să salveze, fără să vrea, omenirea, pentru că în anul 1983 nu a anunțat ceea ce părea a fi un atac nuclear venit dinspre SUA spre URSS.
În urmă cu 39 de ani, la 26 septembrie 1983, lumea a fost salvată de un potențial dezastru nuclear. La primele ore ale dimineții, sistemele de avertizare timpurie ale Uniunii Sovietice au detectat un atac cu rachete din partea Statelor Unite ale Americii (SUA). Citirile computerizate au sugerat că fuseseră lansate mai multe rachete. Protocolul pentru armata sovietică ar fi fost să riposteze cu un atac nuclear propriu.
Omul care a reușit să evite un devastator nuclear
Dar ofițerul de serviciu Stanislav Petrov - a cărui sarcină era să înregistreze lansările aparente de rachete inamice - a decis să nu le raporteze superiorilor săi și, în schimb, le-a respins, considerând că e vorba despre o alarmă falsă.
Aceasta a fost o încălcare a instrucțiunilor sale, o neglijență în serviciu. Cel mai sigur lucru ar fi fost să paseze responsabilitatea mai departe, să se refere. Dar decizia a salvat lumea.
„Am avut toate datele care sugerau că se petrece un atac cu rachete. Dacă aș fi trimis raportul meu pe lanțul de comandă, nimeni nu ar fi spus nimic împotriva lui, a declarat el pentru Serviciul rusesc al BBC la 39 de ani după acea schimbare de noapte.
Rusul, care s-a pensionat cu gradul de locotenent-colonel și care acum locuiește într-un orășel de lângă Moscova, făcea parte dintr-o echipă bine pregătită care a servit la una dintre bazele de avertizare timpurie ale Uniunii Sovietice, nu departe de Moscova. Pregătirea sa a fost riguroasă, iar instrucțiunile foarte clare.
A înghețat atunci când a văzut alarma
Sarcina sa era să înregistreze orice atac cu rachete și să le raporteze conducerii militare și politice sovietice. În climatul politic din 1983, un atac de represalii ar fi fost aproape sigur.
Și totuși, când a venit momentul, el spune că aproape a înghețat pe loc. „Sirena a urlat, dar eu am stat acolo câteva secunde, uitându-mă la ecranul mare, retroiluminat, roșu, cu cuvântul „lansare” pe el”, a povestit rusul.
Sistemul îi spunea că nivelul de fiabilitate al acelei alerte era „maxim”. Nu putea exista nicio îndoială. America lansase o rachetă. „Un minut mai târziu, sirena a sunat din nou. A doua rachetă a fost lansată. Apoi a treia, și a patra, și a cincea. Computerele și-au schimbat alertele din „lansare” în „atac cu rachete”, își amintea omul de care a depins soarta omenirii.
„Nu exista nicio regulă cu privire la cât timp aveam voie să ne gândim înainte de a raporta o grevă. Dar știam că fiecare secundă de tergiversare ne răpea timp prețios, că liderii militari și politici ai Uniunii Sovietice trebuiau să fie informați fără întârziere. Tot ce trebuia să fac era să întind mâna spre telefon; să ridic linia directă către comandanții noștri de vârf - dar nu puteam să mă mișc. Mă simțeam de parcă stăteam pe o tigaie fierbinte.”
„Existau 28 sau 29 de niveluri de securitate”
Deși natura alertei părea să fie foarte clară, Petrov avea unele îndoieli. Pe lângă specialiștii IT, ca și el, Uniunea Sovietică avea și alți experți, care supravegheau și ei forțele de rachete ale Americii. Un grup de operatori de radare prin satelit i-a spus că nu înregistraseră nicio rachetă.
Dar acei oameni erau doar un serviciu de sprijin. Protocolul spunea, foarte clar, că decizia trebuia să se bazeze pe citirile computerizate. Iar această decizie îi revenea lui, ofițerul de serviciu.
Dar ceea ce l-a făcut să devină suspicios a fost cât de puternică și de clară era acea alertă. „Existau 28 sau 29 de niveluri de securitate. După ce ținta era identificată, trebuia să treacă de toate aceste „puncte de control”. Nu eram foarte sigur că era posibil, în acele circumstanțe", spunea ofițerul în retragere.
El l-a sunat pe ofițerul de serviciu din cartierul general al armatei sovietice și a raportat o defecțiune a sistemului. Dacă se înșela, primele explozii nucleare ar fi avut loc câteva minute mai târziu.
Niciodată nu a fost sigură că era vorba despre o alarmă falsă
„Douăzeci și trei de minute mai târziu mi-am dat seama că nu s-a întâmplat nimic. Dacă ar fi fost o lovitură reală, atunci aș fi știut deja despre asta. A fost o mare ușurare”.
Recunoaște că nu a fost niciodată absolut sigur că alerta a fost una falsă. El spune că era singurul ofițer din echipa sa care primise o educație civilă. „Colegii mei erau cu toții soldați profesioniști, au fost învățați să dea și să se supună ordinelor”, ne-a spus el.
Așadar, crede el, dacă altcineva ar fi fost în tură, alarma ar fi fost dată. Câteva zile mai târziu, domnul Petrov a primit o mustrare oficială pentru ceea ce s-a întâmplat în acea noapte. Nu pentru ceea ce a făcut, ci pentru greșelile din jurnalul de bord.
A murit în anul 2017
A păstrat tăcerea timp de 10 ani. „M-am gândit că a fost rușinos pentru armata sovietică faptul că sistemul nostru a eșuat în acest fel”, spune el. Dar, după prăbușirea Uniunii Sovietice, povestea a ajuns în presă. Petrov a primit mai multe premii internaționale. Dar el nu s-a considerat niciodată un erou.
„Asta a fost treaba mea. Omenirea a fost norocoasă pentru că eram eu în tură în acea noapte”. Rusul a murit în anul 2017.