Dascălii sunt de părere că modificările aduse sistemului educațional, mai ales teh nologiile moderne, tot mai prezente în viața de zi cu zi a copiilor și lipsa de interes a părinților sunt principalele cauze care afectează parcursul școlar al micuților. În ziua de azi, din cauza diverselor dispozitive electronice, precum telefon, tabletă, calculator, chiar și televizor, copii sunt conduși către un blocaj de asimilare, refuzând să mai învețe. Totodată, există cazuri în care unii dintre ei ajung să fie agresivi, iar asta nu este altceva decât rezultatul orelor petrecute în fața ecranului. Cândva, rolul școlii și al educației era de a instrui și de a forma personalitatea elevilor. Acum, însă, „putem constata cu ușurință că elevii nu mai învață, fiind preocupați de cu totul altceva, motiv pentru care ajungem să avem tot mai mulți analfabeți”. Cu ocazia Zilei Mondiale a Dascălului, EVZ a făcut radiografia actualului sistem de învățământ, prin comparație cu cel din generația celor cu cheia de gât.

Calitatea educației, pe o pantă descendentă

Aurora Dincă din Capitală, profesor de contabilitate, cu 38 de ani de experiență la catedră, ne-a dezvăluit care sunt principalele motive pentru care sistemul de educație din România se află pe o pantă descendentă din punct de vedere al calității.

„Față de acum 20 de ani, sistemul de învățământ din România se prezintă un pic mai rău. În primul rând, din punct de vedere al personalului, pentru că salariile sunt mici. În al doilea rând, elevii… Pe zi ce trece, parcă învață din ce mai puțin. În al treilea rând, părinții nu mai sunt interesați de copii. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că pur și simplu nu mai au timp. Și mai e varianta că «dacă am învățat eu, să învețe și el» și nu mi se pare corect”, e de părere Aurora Dincă după aproape patru decenii de muncă în educație.

Sistemul trebuie împins și de profesori, și de părinți

Atât lipsa de implicare a părinților, cât și dependența de noile tehnologii limitează performanțele școlare ale elevilor.

„Înainte, eu eram profesorul și ei erau elevii. Ei încercau să învețe cât mai mult de la mine, iar acum, eu trag de ei să învețe. Aceste telefoane inteligente cu care se joacă, de pe care citesc, îi derutează. Pe de altă parte, nu poți să te opui tehnicii. În schimb, mă deranjează că în loc să facă un calcul simplu mental, îl fac cu calculatorul. Îmi pare tare rău de ei, pentru că avem niște copii excepționali. Dacă s-ar implica un pic mai mult părinții, dacă ar avea mai mult timp liber și ar colabora cu școala, ar fi mult mai bine”, a mai explicat profesoara de contabilitate.

„Tot ceea ce a însemnat elev, a însemnat viața mea!”

Cu emoție în suflet, Aurora Dincă ne-a dezvăluit și faptul că în profesia de dascăl, cu toate că nu oferă satisfacții financiare depline, câștigul sufletesc este cel care contează cel mai mult.

 „Un economist câștigă de două-trei ori mai mult decât un profesor, dar tot ceea ce a însemnat elev, a însemnat viața mea. Toate zilele au fost plăcute și foarte plăcute. Mă mândesc cu toți. Am un fost elev care lucrează la Politehnică, e conferențiar, am o fată care lucrează la Ministerul Finanțelor, alta la Ambasadă, jurnaliști, ingineri – unii plecați, alții rămași. Liceul economic nu scoate numai economiști”.

 

„Ar trebui să se facă ore de educație cu părinții”

Silviu Simionescu, învățător și profesor de limba engleză la o școală din mediul rural din județul Bacău, subliniază ferm neajunsurile din sistemul de educație din România zilelor noastre.

„Nivelul a scăzut în ceea ce privește calitatea umană, curricula este foarte îmbâcsită și se merge doar pe transferul de informații, cât mai multe și nefolositoare” reprezintă doar o parte a problemelor cu care se confruntă profesorii, după cum explică Silviu Simionescu, unul de-al lor. „Programa schimbată după bunul plac al tuturor celor care se perindă pe la Ministerul Educației, dovedește în primul rând instabilitate guvernamentală. Totul este mai politizat ca niciodată, iar ceea ce se trâmbițează la nivel central și ceea ce se spune pe televizor nu este în concordanță cu realitățile de pe teren. Cei care vorbesc, vorbesc din cărți, dar nu vin exact la «talpa satului», să vadă greutățile cu care ne confruntăm, pe care trebuie să le întâmpinăm. Cu toate acestea, ni se cer diverse performanțe, dar fără a ne da mijloacele necesare pentru a le îndeplini. În primul rând, ar trebui să se facă ore de educație cu părinții. Sunt mai mulți, mai ales în mediul rural, care nu au nici măcar opt clase și care nu le pot oferi modele copiilor. Astfel, din această cauză există și delăsarea elevilor pentru actul educațional și pentru școală. Cifrele alarmante cu privire la abandonul școlar, respectiv al analfabetismului funcțional, reflectă cele menționate”, explică învățătorul Silviu Simionescu, care predă într-o comună din județul Bacău.

Dascălii au ajuns să se roage de părinți să treacă pe la școală

Față de acum 15 ani, părinții sunt mult mai puțin implicați, spun majoritatea cadrelor didactice. Iar această schimbare se resimte mai ales în ograda dascălilor cu peste trei decenii petrecute la catedră. „Oamenii parcă au uitat de respectul care se cuvenea unui cadru didactic, pentru importanța școlii. De exemplu, la începutul carierei mele didactice, părintele se simțea onorat să discute cu învățătorul. Acum, învățătorul trebuie să se roage de părinte să vină la școală”, explică învățătorul Simionescu.

Mediul de lucru și de învățat țipă a sărăcie

Au trecut trei, patru decenii peste școlile de la sate, din care au ieșit și oameni simpli, dar și oameni geniali, însă veceul din spatele curții tot acolo a rămas. Au fost călcate de fel și fel de ONG-uri fantomă și reprezentanți ai Uniunii Europene care au și adus bani pentru renovări. „Totodată, în majoritatea dintre acele școli în care s-au investit bani europeni, toaleta, din păcate, tot în curte se află”, povestește dascălul Simionescu.

 

Te-ar putea interesa și: