Joao Saldanha a pus bazele naționalei Braziliei, care avea să câștige Cupa Mondială din 1970, dar ziaristul nu s-a bucurat de marele succes.
Cel considerat de unii specialiști cel mai mare jucător din istorie continuă: „Din nefericire, Saldanha avea și o latură întunecată. Încrederea în sine de la început s-a transformat la scurt timp într-o aroganță periculoasă și stranie. Era foarte agitat și toată lumea știa că-i plăcea să bea. New York Times l-a descris într-un articol de profil ca fiind „guraliv, irascibil, violent și extravagant”.
Și-a făcut un obicei din a-i mustra pe toți cei din presă sau chiar din tribune care îndrăzneau să-i pună la îndoială strategia de antrenament. Într-un incident faimos, Saldanha s-a înfuriat atât de tare încât s-a dus după un tip cu o armă. Numai o minune a făcut să nu existe victime”, scrie brazilianul în cartea autobiografică „Pele - De ce iubim fotbalul”.
Triplul campion mondial rememorează cum selecționerul a bulversat total echipa, după două meciuri pierdute. „A început să elimine jucători din echipă la nimereală și să-i cheme pe alții, distrugând nucleul care, una peste alta, își făcea treaba destul de bine”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pele și-a dat seama că echipa are mari probleme și a încercat să discute cu Saldanha. Tehnicianul nu a vrut să-l asculte și fostul număr 10 constată: „Am avut noroc că Saldanha nu a venit după mine cu o armă”. Legătura dintre cei doi era ruptă definitiv. Iar la acea vreme, Pele era echivalentul unui cult religios în Brazilia. Mai întâi nu a fost convocat la un meci cu Argentina.
Apoi, selecționerul a aruncat public o „fumigenă”, afirmând că Pele are miopie și nu mai poate juca. Mai mult, președintele Braziliei, din acea vreme, Emilio Garrastazu Medici, i-a cerut să convoace un jucător care îi era rudă. Selecționerul a replicat: „Ar fi mai bine ca președintele să se gândească la ce miniștri alege, să nu se mai bage în chestiuni serioase”.
Recomandările noastre
