Morţii n-au morminte, au vile, palate cu uşi de lemn masiv şi geamuri termopan. Chiaburii anilor '80 au rămas cu nişte capele model garaj.
Săptămâna aceasta a fost comemorată "Ziua morţilor". Ar fi trebuit în linişte, dar cei vii nu-i lasă. De o bună bucată de vreme, în cimitire hăhăie zeci de mastodonţi funerari care au înmormântat toate regulile arhitecturale şi au pus cruce bunului simţ. Capelele trebuie să respecte şi o modă: înainte se făceau din tablă, acum din termopan. Se poartă marmura Versace. Mai multe consilii locale din ţară vor să interzică astfel de construţii.
Uşă: lemn masiv, cu vizor
În cimitirul timişorean din Calea Buziaşului sunt cel puţin zece "Taj Mahal-uri". Îţi sar în ochi de cum intri pe poartă. Marmură, sculpturi făcute la lopată, tunate cu măestrie în forme, de betonişti. Artă arhitectonică împrumutată pe un sfert şi făcută pe dos. Şi când vezi uşa, mai că te mănâncă degetele să ciocăni. Nu de alta, dar e curios să vezi cine o să-ţi deschidă dinăuntru după ce se uită pe vizor.
Ionel şi Tanţa au o "moschee" în cimitir. O clădire mamut, sprijinită pe şapte piloni albi, îmbrăcată la costum de marmură albă, râde printre cruci ca Burj al-Arab printre blocurile de 4 etaje. La intrare e o poartă roşie ferecată. Pe alocuri au început să sară placajele. La câţiva metri mai încolo, un mini palat e placat cu marmură neagră, iar la intrare are e o uşă solidă de lemn masiv.
Fier forjat, termopan: există viaţă după moarte
Floarea n-a murit, dar şi-a pregătit placă funerară pe propriul palat din cimitir. Pe marmura neagră, prinsă artistic în dibluri, datele, înflorate, sunt bătute în aur. Bărbată-su, Traian, apare în medalionul de pe monumentul funerar cu nişte scări pe fundal, tot din marmură. Capela e o copie după Acropole.
Stabilimentul are o poartă sculptată cu zorzoane şi coloanele greceşti în stil corintic. Vecinii au avut alte gusturi în ceea ce priveşte arhitectura. Au făcut o interpretare a catedralei Sfânta Sofia. Constructorii nu prea s-au încurcat în detalii. Mastodontul funerar are cupole rotunde, acoperite cu solzi argintii din tablă de zinc şi, evident, plăci de marmură ca brâu. Mai încolo, e cea mai "şic" capelă, un fel de caviar cu mămăligă şi prune, o încrucişare între catedralele Renaşterii italiene, o casă în stil brâncovenesc cu pridvor şi basorelief floral. Are uşă, ferestre, pridvor şi flori de plastic în zăbrelele de la geamuri.
Arhitectură: te halesc
La prima oră, în cimitirul "Reînvierea", din Colentina, Bucureşti, se aud foşnind printre frunze zeci de mături. Se face curăţenie. La intrarea în cimitir, pe locul primului mormânt e ridicată o capelă din tâmplărie de aluminiu, cu geamuri înflorate de termopan. Aici se odihneşte Patraulea. Are chiar şi o poză din filmul lui Sergiu Nicolaescu. Înăuntru se vede monumentul funerar, făcut din marmură neagră, pe marginea căruia e ştanţat mare, cu litere de-o şchioapă: "VERSACE".
Bănci, celofan: să fie cald şi bine
În capătul aleii, lângă biserică, e un mormânt încadrat de un foişor de lemn. În apropiere sunt două bănci, aşezate pe verdeaţă, câteva frânturi de mochetă care imită iarba. Dacă bate vântul sau plouă, se stă la dos. Locul e îmbrăcat de jur împrejur cu un celofan. Pe monument, într-un medalion, rudele au ales să-i pună răposatului o fotografie cu ochelari de soare pe cap. Mai jos e trecută şi porecla din timpul vieţii: "Giani". La câţiva metri mai încolo, printre zeci de cruci, se ridică un chioşc din termopan. Geamurile sunt aburite, iar la intrare e un covor de bitum, "achiziţionat" de pe o terasă de bloc.
Mormântul ca un garaj. Unde am parcat-o pe bunica
Lângă locul de veci al familiei Mustăreaţă e un garaj din tablă. Cine şi-ar parca maşina în cimitir? Prin geamurile înghesuite în pătratele de cornier se vede o cruce de piatră, albă. E un loc de veci. E făcut din epoca cornierului, pre termopan, din timpurile în care chiaburii cartierelor muncitoreşti aveau balcoanele care semănau cu autobuzele. Mai faci câţiva paşi şi-ţi sare în ochi o casă. Arată ca una ţărănească modernă, cu pereţii tapetaţi în mozaic de faianţă albastră şi romburi albe. Acoperişul de tablă are uluci, se ridică pe două nivele şi în vârf e o cruce. Dar cine şi-ar face o casă în cimitir? I-a venit cuiva ideea, dar nu să locuiască în timpul vieţii, ci după. Iese în evidenţă printre sutele de cruci ale muritorilor de rând.
Peste trei alei e un mini palat. Are coloane de marmură înflorate, iar pe acoperiş e statuia lui Iisus Hristos încadrat de doi îngeraşi de piatră, care ţin două corpuri de iluminat. Pe uşa cu termopane de la intrare, închisă în două încuietori, e o cruce mare. Ce casă mare, Raiul e pe pământ.
FUDULIE ÎN TIMIŞOARA
Romii cu bani au singura capelă gotică
Celebrul clan Cârpaci a vrut să fie mai aproape de cer şi s-a învârtit până a pus mâna pe singura capelă gotică din Timişoara. Acum, dacă şi-au trecut-o în proprietate, cu acte, pe faţadă au fost montate pozele celor care au fost duşi acolo: Trifu şi Surcică Cârpaci, Tanţa Bociu şi Gheorghe Toma. Poarta-monument a capelei e legată cu un lanţ gros de oţel, prins într-un lacăt.
Cârpacii mai au un cavou care imită un castel neo-gotic, care are o verandă din metal şi sticlă şi un gard de fier forjat.
Arhitecţii spun că în cimitire nu se mai respectă nici cele mai mici reguli de bun simţ, iar multe dintre capele sunt un motiv de fală. "Au făcut aceste capele mari, din acelaşi motiv pentru care şi-au făcut şi palatele. Ţine de obsesia de a-şi înfrânge frustrarea", explică doctorul în arhitectură Radu Radoslav, vicepreşedintele Comisiei de Disciplină a Registrului Urbaniştilor.
VEZI AICI CINE SUNT CEI MAI BOGAŢI ŢIGANI DIN ROMÂNIA