Scriitorul Cătălin Dorian Florescu a publicat, în Germania, un volum inspirat din viaţa unei timişorence.
Zaira Manta este un personaj real, o doamnă de 80 de ani, care astăzi trăieşte în Timişoara, după 40 de ani de exil american. Cătălin Dorian Florescu, scriitor român stabilit în Elveţia, cunoscut pentru romanele sale „Vremea minunilor“ sau „Maseurul orb“, i-a prins povestea vieţii într-un bestseller occidental. Cartea, care a apărut recent în Germania, este un fel de cinemascop literar, acoperind aproape un secol de drame şi aventuri între două continente şi între epoci aşa de diferite: viaţa interbelică a moşierilor şi a ţăranilor, fascismul românesc, Al Doilea Război Mondial, venirea la putere a comuniştilor, persecuţiile.
Fuga Zairei în timpul Primăverii de la Praga în Vest şi întreaga viaţa americană a unei emigrante, care „porneşte de jos, urcă vertiginos, ca apoi din nou să coboare“, este un panoptic al secolului douăzeci, povestit de o femeie. Cartea, la cinci luni de la apariţie, este deja la a treia ediţie. În Germania, s-au vândut 10.000 de exemplare. Romanul va fi tradus şi în italiană. „Apar bărbaţii, dispar bărbaţii“
Cum a întâlnit-o scriitorul pe Zaira? „La Timişoara, într-o zi de vară, printr-o îndrumare a poetului Robert Şerban şi a domnului Mircea Mihăieş. Ei mi-au povestit despre un poet timişorean, Traian Dorgoşan, a cărui iubită americană ar fi reapărut dupa 40 de ani de despărţire. Aceasta fiind Zaira. Am petrecut câteva zile stând de vorbă la terasele din Piaţa Unirii, şi seara îmi spunea: «Mâine povestea mea va fi şi mai dramatic㻓, spune Florescu.
Două vieţi, două cărţi
Cătălin Dorian Florescu, în vârstă de 41 de ani, a scris al doilea roman inspirat de un personaj real. „Romanul «Maseurul orb» e povestit de un bărbat român, fugit în Elveţia, de succes, dar nefericit, care se întoarce acasă după mult timp, pentru a-şi căuta fericirea şi întâlnind la capat de lume, la Moneasa, un personaj fabulos cu o bibliotecă enormă de 30.000 de cărţi. Este romanul unei prietenii înşelătoare. «Maseurul» este inspirat - precum «Zaira» - din realitate“, explică Florescu.