Alexandre del Valle, reputat comentator politic francez, a realizat un excepțional interviu cu Pierre Rehov, expert franco-israelian în antiterorism, pentru „Valeurs Actuelles”. Iată prima parte a acestei discuții:

 

Trăiți între Statele Unite și Israel și cunoașteți bine modul cum funcționează media americane, la care ați fost adesea invitat. Cum explicați colosala mediatizare din jurul mișcării Black Lives Matter?

Oficial, BLM este o „mișcare descentralizată care face apel la nesupunere civică și la manifestații pașnice pentru a protesta împotriva violenței polițienești suferite de Afroamericani”.

Foarte lăudabil, dacă realitatea nu ar fi sensibil diferită. Organizația s-a născut în realitate în 2013, după achitarea lui George Zimmerman, un latino acuzat că l-a ucis pe Travyon Martin, un afroamerican care pătrunsese în casa lui Zimmerman și îl agresase, în timp ce acesta își apăra proprietatea.

Afacerea ar fi rămas la nivel de fapt divers, de vreme ce era vorba despre autoapărare, dacă politicieni precum Elizabeth Warren și Pete Buttigieg (Democrați) nu s-ar fi băgat pe fir, urmați de presa de stânga.

BLM a crescut în 2014, după moartea lui Michael Brown și Eric Gardner, amândoi uciși de polițiști albi în cursul unei arestări. În ambele cazuri, justiția americană și-a urmat cursul normal și i-a exonerat pe polițiști de acuzațiile de crimă și de încălcarea drepturilor civice, în timp ce politicienii și presa au acordat cazurilor o importanță uriașă.

Să nu uităm că sistemul judiciar american face apel la simpli cetățeni, chestionați și aceptați de cele două partide, înainte de a face parte din jurii, al căror verdict este recepționat de un judecător profesionist.

Este greu să acuzi un juriu de partizanat. Însă ideologia militantă este rareori ancorată în fapte. Din acest moment, mișcarea s-a răspândit cu rapiditatea focului într-o pădure uscată pe întreg teritoriul Americii și, după scurt timp, în restul lumii, urmărind să impună ideea că Statele Unite sunt o țară rasistă, în care negrii sunt sistematic ținta violențelor polițienești și discriminării.

Ceea ce era încă real în anii 1960, dar este total fals astăzi.

Vă dau câteva cifre interesante, care contrazic doctrina BLM. De exemplu, în 2018, existau 52 de afroamericani aleși în Congres, adică o reprezentare de 12%, egală cu procentul de negri americani.

Dintre cele mai importante 100 de aglomerări urbane din SUA, 38 aveau un primar de culoare în 2017, în timp ce municipalitățile din 57,1% dintre orașele cu peste 40.000 de locuitori, fără majoritate neagră, erau de asemenea conduse de primari de culoare.

În 2018, 399 de albi, 147 de latino și 209 negri au fost uciși de polițiști.

Potrivit FBI, în 2014, 90% dintre omuciderile împotriva negrilor au fost săvârșite de negri.

Aceste statistici recente reprezintă realitatea unui teren unde infracționalitatea este adesea mai importantă în rândul minorităților, dar sunt departe de a ilustra un climat funciarmente rasist.

Aceste cifre ilustrează realitatea, nu mișcările de mase instrumentalizate în scopuri politice. Statisticile sunt clare. Nu votezi pentru negri dacă ești rasist, și nu poți afirma că o țară condusă timp de 8 ani de Obama este rasistă.

 

Asistăm așadar la o manipulare din partea forțelor de extremă stânga, care încearcă să folosească minoritățile într-o logică revoluționară și de interesele Democraților?

Una dintre fondatoarele BLM, Patriss Culors, a mărturisit că mișcarea este o organizație marxistă, care urmărește să înlocuiască economia americană cu un sistem de tip sovietic sau maoist.

Nu am decât să o citez:

„Alicia și cu mine (Alicia Garza, conslieră strategică a BLM) suntem niște marxiste bine antrenate și încercăm să creăm o mișcare care să poată fi folosită de mulți, mulți, indiferent de culoare.”

Nu mai este așadar vorba de a apăra o minoritate împotriva unei ipotetice forme de „rasism”, ci de a schimba fundamental un sistem prin utilizarea unor incidente mediatizate și transformate în simboluri.

Lucru destul de curios, majoritatea albilor care participă la această mișcare sunt animați de acest faimos „Complex Occidental”, pe care îl descrieți atât de bine într-unul din eseurile dvs., în care polițiști negri au de înfruntat turbulenți albi care afirmă că apără cauza negrilor, în timp ce alți negri se ridică împotriva mișcării, afirmând că aceasta nu îi reprezintă.

Există și mărturii ale unor polițiști negri care explică faptul că la unele manifestații BLM sunt mai mulți negri de partea polițiștilor decât a protestatarilor.

Trăim într-o epocă de comunicare globală, în care rețelele sociale au înlocuit majoritar curentele de informare oficiale. Astăzi, poporul participă la informație în aceeași măsură în care o primește, și fiecare speră să obțină sfertul său de ceas de glorie, ceea ce duce la o supralicitare în interpretarea faptelor.

Marxismul, care este în viziunea mea expresia mediocrității care duce de râpă un sistem bazat pe merit, nu poate funcționa, așa cum a spus fondatorul său, decât după o fază de dictatură, cea a proletariatului.

În perioadele de mare neliniște și de frustrare socială, omenirea are tendința de a prefera securitatea unui sistem dictatorial pseudo-egalitar responsabilității individuale decurgând din libertate.

Acest reflex este sursa tuturor fascismelor.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE