Muzica rock a anilor '60 (și nu numai) s-a născut, la case mari de muzixieni, din iubirea față de curent combinată cu multe experimente psihedelice, din care au reieșit melodii nemuritoare.

Bob Dylan și The Beatles sunt unii dintre „titani”muzicii de calitate, care, laolaltă, au făcut și fac în continuare din creațiile lor să influențeze generații întregi de iubitori ai muzicii.

Anii '60 peste Ocean și în Marea Britanie au reprezentat trecerea oficială la rock, rock-ul pur, datorită combinării cu succes a genurilor country și blues, dar care, spre deosebire de anii '50, pe când s-a născut rock and roll-ul, de această dată apăruseră chitarele electrice, precum și orga electronică sau sintetizatorul.

Era o nouă etapă a muzicii rock, iar în SUA și în Regatul Unit al Marii Britanii băteau la ușă cei mai mari artiști și compozițiile care aveau să devină nemuritoare.

30 august 1964, o zi istorică

Exemple sunt cu duiumul, dar astăzi de axăm pe o întâmplare petrecută între Bob Dylan și The Beatles. Bineînțeles, la acea vreme muzica făcea „echipă bună” cu drogurile și cu alcoolul, vicii pe care marii artiști ai vremii le îmbrățișau cu tărie pentru a fi mai creativi. Aceste obiceiuri au fost cunoscute mai târziu, din care au ieșit la lumină niște melodii la nivel de artă.

În 1964, Bob Dylan și The Beatles nu mai aveau nevoie de nicio prezentare. Primul, un nume deja consacrat peste Ocean, în folk-rock, în vreme ce puștii din Liverpool se bucurau deja de câțiva ani de o faimă incredibilă, mai ales că făceau parte, evident, din invazia britanică a acestui stil muzical. Totodată, cei patru englezi îl adulau pe Bob Dylan, acesta din urmă fiind considerat unul dintre cei mai prestigioși compozitori ai Secolului XX.

Dacă v-ați întrebat vreodată cine le-a deschis ușa către droguri celor din The Beatles, ei bine, gura târgului spune că Bob Dylan.

Pe 30 august 1964, Dylan i-a cunoscut, în sfârșit, pe cei patru puști din Liverpool: John, Paul, Ringo și George. Formația britanică tocmai se bucura de primul ei turneu oficial în Statele Unite. De asemenea, a fost și clipa în care Bob Dylan le-a întins un „joint”, o țigară cu marijuana.

Confuzia care i-a dat bătăi de cap lui Dylan

După o emisiune pe stadionul Forest Hills, Dylan a ajuns să-i întâlnească pe The Beatles la hotelul Delmonico din New York. Dylan a scos imediat acea țigară și a ieșit, dacă putem spune așa, un fel de „pipa păcii”. Managerul Brian Epstein a sesizat imediat lipsa „experienței” a trupei britanice. În același timp, trupa îi povestea lui Dylan despre cum a încercat o dată marijuana, prin 1960, dar că nu a funcționat acest drog asupra lor. Potrivit poveștilor, Bob avea o „iarbă” aparte, iar cei din The Beatles s-au comportat ridicol în acea seară, în New York, după ce le-au ajuns fumurile la cap.

Dylan a fost imediat surprins de felul în care cei de la The Beatles au reacționat după ce au consumat acest drog, deoarece acesta trăise cu impresia că ei fumează marijuana. Dylan ascultase piesa lor „I want to Hold Your Hand” și a înțeles greșit versul „I can't hide” (n. trad - „Nu mă pot ascunde”) cu „I get high” (n. trad. - „M-am amenițit”, cu referire la consumul de marijuana). Lui Lennon i-a revenit țigara și i-a pasat-o lui Ringo, doar că toboșarul nu a știut că, potrivit „tradiției”, trebuie să dea din mână în mână mai departe și a fumat-o pe toată.

Dylan a fost, astfel, nevoit să ruleze câte o nouă țigară pentru fiecare dintre ceilalți componenți ai trupei The Beatles. Epstein a relatat că în acel moment a auzit în acea cameră o voce spunând „Sunt atât de amențit, încât mi se pare că stau pe tavan”. McCartney a devenit mai filosofic și i-a cerut lui Mal Evans (asistent personal angajat la The Beatles) să scrie tot ce spunea.

Putem să-i mulțimim lui Bob Dylan pentru că le-a luat mințile celor din The Beatles în 1964 și că probabil fără gestul lui nu am fi avut copodopere precum Rubber Soul, Revolver, Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band sau Abbey Road? (FOTO: societyofrock.com)