Rația pe vremea lui Mihai Viteazul: La suta de oșteni se dă în fiecare zi câte un bou

Rația pe vremea lui Mihai Viteazul: La suta de oșteni se dă în fiecare zi câte un bou

În 1595, an în care Mihai Viteazul dă bătălia de la Călugăreni cu oastea otomană condusă de Sinan Pașa, la Lyon apărea cartea Discours de ce qui passé en Transylvanie, de l’union des Princes de Moldavye et Duc de Valachie, avec la Vvaiuode pour la deffence de la Chrestienté contre le Turc.

Rația pe vremea lui Mihai Viteazul: La suta de oșteni se dă în fiecare zi câte un bou. Pe românește, Relatare despre cele întâmplate în Transilvania, despre alianța principelui Moldovei și a ducelui Valahiei cu voievodul pentru apărarea creștinătății împotriva turcului. La Lyon, de Thibaud Ancelin, tipograf al regelui. 1595.

Iată ce puteau citi atunci supușii Regelui Franței știutori de carte despre ce se întâmplau pe la noi:

Principele Valahiei, care își are curtea la București, după pilda celui Transilvaniei și tot la un gând cu el, a adunat Divanul țării, după ce pusese întâi ca turcii ce se așezaseră aici de multă vreme să fie omorâți și a pus să li se taie capul la trei.

Ne puteți urmări și pe Google News

El are întru paza sa zece mii de pedeștri și douăzeci de mii de călăreți; călăreții au cinci taleri pe lună, pedeștri trei, iar la suta de oșteni se dă în fiecare zi câte un bou; de fiecare dată când luptă cu dușmanul sunt plătiți pe toată luna, ca și cum s-ar afla în prima zi a acesteia.

Dar întreaga pradă îi revine principelui care împarte din ea, cât crede de cuviință, acelor care s-au arătat vrednici.

Principele Transilvaniei i l-a trimis drept căpetenie în luptă pe Albert Kiraly, iar principelui Moldovei pe Andrei Barcsai, fiindu-i cei doi principi supuși.

Au ars orașul Silistra după ce au luat mari bogății; fortăreața a rămas în mâna turcului din pricină că n-au avut tunuri.

Au luat fortăreața Ismail și orașul și au lăsat acolo o mie de valahi; și orașul Rusciuk, care este un port foarte frumos, a fost luat prin luptă și prădat; acesta este magazia de provizii a sultanului și aici au găsit miere și unt cât n-ar putea să consume într-un an opt mii de oameni.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric