Preotul greco-catolic Chris Terheș, stabilit de 13 ani în SUA, este liderul „Romanian Community Coalition”, cea mai largă coaliție a românilor- americani, apărută odată cu „Marțea Neagră” când Parlamentul a dorit modificarea legii penale astfel încât să fie aproape imposibilă cercetarea unui politician pentru corupție.

Terheș spune că românii- americani sunt foarte interesați de ceea ce se întâmplă în țară și se implică de dincolo de Ocean în acțiuni de lobby, dar și de protest deoarece își doresc ca și cei rămași în țară să se bucure de aceleași oportunități pentru ei și pentru copiii lor cum s-au bucurat și ei în America.

- Robert Turcescu: Președintele Iohannis vizitează SUA. De acolo, de la fața locului, simțiți că e o vizită importantă?

- Chris Terheș: Este una istorică prin faptul că acesta a recunoscut rolul de „liant” al comunității româno-americane între cele două state și ne-a invitat să ne implicăm activ în transformarea țării, chemându-ne să fim emisari ai culturii americane în România. „Iar când spun „cultură americană” mă refer la „cultura domniei legii” – rule of law”, a zis domnul Iohannis. Este o abordare cu totul nouă a unui președinte al României în raport cu comunitatea româno- americană.

- Poate mă înșel, dar de ceva vreme mi se pare că a apărut o oarecare răceală pe axa Wahinghton- București. Greșesc?

- Nu văd o răcire a relației, dar constat o schimbare de ton a Statelor Unite atunci când vine vorba despre anticorupție și justiție. De câteva luni oficialii Ambasadei de la București nu mai vorbesc despre anticorupție, ci despre „întărirea statului de drept”, protejarea independenței instituțiilor juridiciare de orice influență din afară, anchetele să se facă profesionist, respectându-se procedurile și drepturile celor anchetați. Schimbarea aceasta de ton trebuie să stârnească profunde îngrijorări atât oficialilor români, cât și liderilor instituțiilor judiciare din România, presei și societății civile. Deja s-a trecut de la faza discuțiilor informale față în față și semnale diplomatice subtile la afirmații tot mai deschise că sunt probleme cu independența judecătorilor, cu modul de acțiunile al autorităților, cu modul cum se fac anchetele. Dacă aceste probleme nu sunt remediate, în timp vor conduce la discreditarea întregului sistem judiciar din România și la spulberarea progresului făcut în ultimii ani.

- După foarte mult timp avem un ambasador nou al SUA la București, domnul Klemm. Cum trebuie interpretat dincolo de semnificația diplomatică acest lucru?

- În toate comunicatele ambasadei date după întâlnirile ambasadorului, aceasta nu a vorbit despre „anticorupție”, ci despre întărirea statului de drept. Apoi, e importantă ordinea autorităților cu care s-a întâlnit. A început cu președintele, apoi cu liderii Camerelor Parlamentului, apoi cu premierul, iar în cazul justiției cu șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu. Este un semnal clar dat de ambasada SUA judecătorilor că rolul lor este primordial în înfăptuirea justiției și că este corect înțeles și apreciat. Am citit însă comunicatul dat de ÎCCJ după acea întâlnire și acel document confirmă temerile că instituțiile nu mai sunt independente și echidistante.

Nu vă suparați, dar dacă oamenii au găsit avionul căzut în Apuseni, dacă oamenii au găsit victimele accidentului de elicopter și tot oamenii informează autoritățile despre actele de corupție, la ce mai avem nevoie de un serviciu secret atât de numeros?

Comunicatul o citeaza pe doamna Stanciu spunând că „a evidențiat buna colaborare dintre instituţiile plasate la vârful sistemului judiciar şi continuarea luptei împotriva flagelului corupției”. Într-un stat de drept și o democrație funcțională nu există o „bună colaborare” între judecători și procurori, ci una instituțională, iar judecătorii nu se implică într-o „luptă”, nici chiar împotriva corupției, a terorismului sau a drogurilor, deoarece ei trebuie să fie independenți și să judece cu imparțialitate. Comunicatul ÎCCJ a confirmat exact temerile și preocuparile Ambasadei SUA și implicit ale noastre.

- În țară e o discuție aprinsă de luni bune în legătură cu serviciile secrete și rolul lor pronunțat în combaterea corupției. Credeți că domnul Maior, ambasadorul nostru în SUA, le poate explica americanilor din această perspectivă ce se întâmplă în România?

- Nu sunt suficient de aprinse dezbaterile despre rolul Serviciilor în justiție. Doamna Kovesi tocmai a afirmat că din 4.200 de dosare făcute de DNA de la începutul anului, numai 24 sunt ca urmare a notelor primite de la SRI. Afirmația este absolut halucinantă deoarece procurorul șef al instituției îndrituite să lupte împotriva corupției tocmai a spus că principalul Serviciu cu atribuții pe furnizare de informații despre corupție nu își face treaba! Au trecut deja 4 zile de la acele afirmații și nimeni nu spune nimic. De partea cealaltă, generalul SRI Dumitru Dumbravă declara că instanțele de judecată au devenit „câmp tactic” pentru SRI. Prin comparație, se poate lesne constata că SRI și-a schimbat „câmpul tactic” de operațiuni de la a culege informații și a notifica procurorii, la a „supraveghea”, dacă nu chiar la a influența actul de justiție.

- E gravă concluzia la care ați ajuns!

- E grav că de la începutul anului zeci de mii de agenți SRI au colectat și valorificat numai 24 de informații despre potențiale acte de corupție. Doamna Kovesi lăuda în interviu faptul că numărul de dosare este datorat oamenilor care fac plângeri. Nu vă suparați, dar dacă oamenii au găsit avionul căzut în Apuseni, dacă oamenii au găsit victimele accidentului de elicopter și tot oamenii informează autoritățile despre actele de corupție, la ce mai avem nevoie de un serviciu secret atât de numeros?

- Se vorbește iar în România despre limitarea libertății de exprimare, iar cel mai recent scandal vizează TVR.

- Presiunile asupra presei sunt evidente. Problema cea mai mare, însă, este autocenzura celor care ar trebui să moară pentru a-și apăra dreptul la libera exprimare. Lipsa de reacție a celor din presă la abuzurile pe care le văd și le știu că se întâmplă în jur a creat un monstru care acum începe să-i înghită și pe ei. Reacția pe care am avut-o față de presiunea făcută asupra celor de la TVR a fost un gest normal de reacție civică la abuzul de putere al cuiva. Este important pentru cei din România să înțeleagă că nimeni din afară nu va sări să le apere drepturile și libertățile dacă ei nu luptă pentru ele și nu cer ajutor.