Aflaţi în căutarea unui trai mai bun în afara ţării, românii ignoră deseori greutăţile legate de această decizie. Motivaţi de situaţia financiară dificilă, majoritatea îşi asumă riscul de a trece prin situaţii neplăcute, decât să revină în ţară. Maria Dumitrache, în vârstă de 52 de ani, a decis acum trei ani să plece în Italia pentru a câştiga banii necesari achitării datoriilor. Fără a putea anticipa dificultăţile prin care avea să treacă, românca a avut determinarea de a trece peste obstacole pentru a oferi fiului său şansa la o viaţă cât mai uşoară, ferită de datorii.
Andi Rădiu Realitatea din Italia
Maria Dumitrache a plecat din Dorohoi, judeţul Botoşani, şi a ajuns în casa unor români stabiliţi în Italia cu câţiva ani înainte.
“Aveam nişte rude mai îndepărtate care locuiau lângă Ancona, în estul Italiei. Aveau un copil abia născut şi m-au chemat să le dau o mână de ajutor. Eu credeam că voi primi şi nişte bani de la ei. Cel puţin aşa au lăsat să se înţeleagă, mai ales că mi-au trimis şi banii pentru transport. Au trecut trei luni fără să-mi spună nimic, iar băiatul meu mă întreba mereu dacă pot trimite ceva bani acasă, pentru că rămăseseram în urmă cu plata întreţinerii.
Când i-am întrebat de bani mi-au spus că nu au posibilitatea să mă plătească, dar că îmi vor căuta de lucru măcar câteva ore pe zi. Au mai trecut alte trei luni fără să lucrez măcar o oră. I-am anunţat că vreau să-mi caut un loc de muncă fix, să gasesc şi eu un rost din drumul în Italia”, povesteşte românca.
Deşi a dat anunţuri în ziare şi a căutat de muncă pe la prieteni, Maria nu a reuşit să găsească nimic potrivit.
“Am pus anunţuri în diferite ziare şi reviste, iar după numai două zile a început să sune telefonul şi să fiu întrebată dacă sunt căsătorită, dacă arăt bine, ce ştiu să fac şi în afară de curăţenie. Mi-am dat seama că erau numai propuneri neruşinate. Două persoane, mi-au stabilit chiar şi locuri de întâlnire pentru a mă angaja, dar eu mergeam mereu însoţită de rude. În momentul în care vedeau că nu sunt singură spuneau că nu sunt ceea ce căutau, motivând că nu ştiu limba, că sunt prea în vârstă sau că nu am permis de muncă. Pentru unele dintre întâlniri parcurgeam şi 100 km”.
Descurajată de lipsa unui loc de muncă, Maria Dumitrache a decis în cele din urma să revină in Romania. Cu câteva zile înaintea plecării a mai primit un telefon. I se propunea să lucreze în Trentino Alto Adige, o provincie în nordul Italiei. “În ziua în care am auzit acea voce feminină la telefon nu-mi venea să cred. Până în acel moment primisem apeluri doar de la bărbaţi. Mă întreba dacă vreau să muncesc în nord. În acel moment eram în stare să merg şi în China, numai să câştig ceva bani pentru a mă putea întoarce acasă în mod onorabil”.
Propunerea de muncă era adevarată, plătită corespunzător. “Credeţi-mă că la cât ghinion avusesem până atunci, atât de mult noroc am avut intrând în acea familie. Am fost angajată ca şi colaboratoare domestică, şi lucram împreună cu o fată din Filipine. Ea era angajată de mai mult timp, însă din cauza faptului că familia este destul de numeroasă era nevoie de două persoane pentru menaj. Familia la care lucrez se muta pe perioada verii la casa pe care o au la mare şi în momentul, iar în momentul întoarcerii în Trentino le lipsea a doua colaboratoare. Au luat anunţul din ziar şi mi-au telefonat.
Ne-am întâlnit la intrarea pe autostradă, m-au placut din prima şi am fost angajată. Avea emoţii pentru că plecam cu persoane necunoscute şi nici măcar nu ştiam localitatea, salariul şi ce trebuia să fac. Mi-au spus cam ce se aşteapta de la mine. A fost o chestiune de încredere şi puţina disperare din partea mea că am decis să plec. Nepotul care m-a însoţit a rămas cu lacrimi în ochi, repetându-mi să telefonez din oră în oră. Ceea ce m-a liniştit a fost că doamna pentru care lucrez i-a lăsat datele sale personale din cartea de identitate. După doi ani de muncă, Maria este mulţumită şi liniştita. “Cred că Dumnezeu a avut grijă de mine şi nu m-a mai lăsat să sufăr.
În familia pentru care lucrez este multă disciplină, rigurozitatea, dar sunt plătita la timp, am contract de muncă şi sunt respectată. Am învăţat multe lucruri noi, în special la gătit. Am reuşit să achit datoriile şi chiar să strâng ceva bani. Nici nu mă gândesc să mă întorc acasă decât peste câţiva ani şi datorită faptului că am acte în regulă poate voi reuşi să iau şi pensie”, a mai adăugat românca.