Editura Evenimentul si Capital

Virgil Tanase: disident, vanat de Securitate si fost informator

6cc9ceb8bd6e9273bbefdab89b4b82f4
Autor: | | 42 Comentarii | 0 Vizualizari

Intr-o scrisoare transmisa EVZ, acesta povesteste cum a devenit colaborator al Securitatii.

Fostul disident Virgil Tanase, scriitor si regizor de teatru stabilit in Franta, urmarit de Securitate pentru a fi lichidat, a marturisit ca a colaborat cu Securitatea in timpul studentiei. Pentru a fi reprimit in facultate, scriitorul s-a vazut nevoit sa accepte un angajament si sa dea informatii despre prietenii sai. Intr-o scrisoare publicata in exclusivitate de EVZ, scriitorul contureaza imprejurarile in care a devenit informatorul fostei Securitati. Virgil Tanase a fost pomenit recent, in aceasta ipostaza, intr-un articol publicat in suplimentul "Aldine" al "Romaniei libere" de scriitorul Bujor Nedelcovici, care locuieste la Paris. Acesta l-a inclus pe dramaturg intr-o insiruire de fosti colaboratori ai Securitatii: "O singura intrebare ma obsedeaza in ultimul timp: cum sa fac parte din aceeasi organizatie, aceeasi breasla scriitoriceasca, Uniunea Scriitorilor (o confrerie de interese si o comunitate spirituala), in care se gasesc multi informatori si colaboratori ai Securitatii: Mircea Iorgulescu, Mircea Ionescu-Quintus, Virgil Tanase, George Balaita si inainte... Stefan Augustin-Doinas, Liviu Calin si multi... multi altii?". Bujor Nedelcovici a dezvaluit in cartea sa "Un tigru de hartie", trecuta aproape neobservata la aparitie, in 2003, ca unul dintre cei 28 de informatori care au dat note despre el era criticul Mircea Iorgulescu. Haituit de un ucigasal SecuritatiiFost director al Centrului Cultural Roman de la Paris, Virgil Tanase apare alaturi de Paul Goma intr-unul dintre cele mai spectaculoase episoade ale exilului romanesc din timpul comunismului. In 1982, eliminarea lor devenea una dintre prioritatile serviciilor secrete, dupa ce Goma si Tanase, stabiliti la Paris din 1977, atacau cu perseverenta regimul in emisiunile de la Europa Libera si BBC. Celebra afacere "Haiducu" a avut implicatii grave asupra relatiilor lui Ceausescu cu Franta. Ofiterul "Matei Pavel Haiducu", cu nume real Hirsch - fiul unui inalt demnitar din Ministerul de Interne din anii ‘50 -, primea de la generalul Nicolae Plesita sarcina de a-i reduce la tacere. Ajuns la Paris, acesta isi divulga misiunea ofiterilor de la Directia Generala de Securitate Exterioara franceza - DGSE, care concep o operatiune de "intoxicare".Cei doi disidenti dispar subit, fapt care starneste proteste in Franta, fiind ascunsi in realitate de DGSE. Dupa cateva luni, iese la iveala jocul dublu al agentului Haiducu si faptul ca cei doi sunt in viata. In 1984, Matei Pavel Hirsch scrie si o carte despre aceasta poveste, "Am refuzat sa ucid", care nu a fost publicata niciodata in limba romana. "CINE ESTEReprezentantul cultural al Romaniei la Paris, in toate mandatele lui IliescuVirgil Tanase s-a nascut la Galati, in 1945. A absolvit Facultatea de Litere si Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Emigrat la Paris, intre 1977 si 1989 este cronicar la Europa Libera si redactor la mai multe publicatii franceze. Intre 1993 si 1997 ocupa functia de consilier la Ministerul Afacerilor Externe si director al Centrului Cultural Roman din Paris, functie pe care o reia intre 2001 si 2005. Este profesor invitat la Universitatea Paris VIII si la Universitatea din Versailles si, din 2000, preda la Institutul International de Imagine si sunet. A publicat romane si piese de teatru pentru care a primit, in 1998, Premiul pentru dramaturgie al Academiei Romane si Premiul pentru literatura al Uniunii Latine - singurul obtinut vreodata de un autor roman - in 2004. In romaneste au aparut romanele "Eventia Mihaescu", "Zoia" "Apocalipsa unui adolescent de familie buna" sau "Romania mea". Scrisoarea lui Virgil Tanase: "Conditia reprimirii mele la Universitate a fost de a accepta sa dau informatii"

Prin 1985 sau 1986, cand nimeni nu spera o prabusire apropiata a sistemului totalitar, am simtit nevoia sa intervin impotriva unei forme de integrism care se practica in mediile emigratiei si ale postului de radio Europa libera. O forma de integrism, repet, care aducea prejudicii actiunilor de rezistenta la totalitarism pe care incercam sa le intreprind la Paris. O forma de integrism care, mai ales, lovea, jignind si umilind, multi oameni de buna credinta, pe care ii socoteam fundamental cinstiti.

Acest integrism era opera unor indivizi adesea moralmente dubiosi care isi descopereau la Paris o constiinta pe care, in Romania, n-o avusesera decat, poate, la buda. Li se alaturau, zelosi, cativa functionari bine platiti ai Europei libere care ascultau de CIA ca altii de Securitate, si care cenzurau, din alt punct de vedere, cu sarguinta cenzurii din tara – atitudini scandaloase devenite publice, care astazi nu mai sunt un secret pentru cei care vor sa stie. Pe langa ideea ca cei buni sunt in strainatate si cei rai in tara, acest grup de indivizi (si de interese, dar nu despre asta este vorba) vroiau sa ne convinga ca singurul mod moral de a exista in Romania acelor ani era de a refuza orice compromis cu regimul. In ceea ce ma priveste, mi se parea ca a te exclude din viata civila si profesionala refuzand orice compromis nu poate fi decat o optiune exceptionala, dar ca viata de zi cu zi intr-o societate ostila este mult mai grea si mai complexa decat vroiau sa accepte cei care isi dadeau aere la Paris fara nici un risc si uneori pe bani. Aceasta problema morala e subiectul unui roman important pe care l-am publicat cam tot pe atunci: cum trebuie sa traiasca cel care, daca scoate capul din apa, e impuscat de dusmanii de pe mal, iar daca nu-l scoate se ineaca si prin moartea sa (inutila) slujeste aceiasi dusmani. E o problema pe care grupul despre care vorbesc nu si-o punea, si pe care nu si-o pun, fireste, nici cei care n-au nimic de facut, nimic de spus, cei pe care nulitatea lor ii apara de raspunderile sociale.

In acei ani, 1985 sau 86, prestigiul meu in Romania nu era neinsemnat (la venirea mea in tara in decembrie 89, cineva, in fata Bisericii Boteanu, a dat sa-mi sarute mana, gest filmat de un operator al televiziunii franceze care se afla pe acolo).

"Inrait <dusmani de clasa >"Amintesc ca parintii mei suferisera dupa razboi : dat afara din magistratura, tatal meu, care nu facuse niciodata politica, n-a mai avut serviciu pana la moartea sa, in 1965, si am trait din leafa mamei, doctor la caile ferate.Eu insumi, inrait "dusman de clasa", fusesem dat afara din liceu si apoi (printre altele pentru ca vorbisem de Cioran la o conferinta a tinerilor scriitori) din facultate, unde am fost reprimit dupa ce am lucrat ca betonist pe santierul Combinatului siderurgic de la Galati.

Am fost interzis ca scriitor si apoi ca regizor de teatru. Fiind in tara, am publicat la Paris, in 1976, o carte interzisa in Romania si am dat, de la Bucuresti, un interviu deosebit de critic impotriva regimului, care a facut prima pagina a ziarului Les Nouvelles littéraires, sub titlul "Un scriitor cu calusul in gura vorbeste".

Ecaterina Andronescu, SCHIMBARE majora la Educatie! Toti elevii vor fi AFECTATI

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI