Vin semnale sumbre despre viitorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Vin semnale sumbre despre viitorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Era 12 martie 2003 când, de la birourile din Geneva, Organizația Mondiașă a Sănătății (OMS) lansa, pentru prima dată în secolul XXI, alarmă pentru epidemia SARS.

Dovada a fost aceea a nepregătirii în gestionarea pandemiei virusului Sars-CoV-2 care a început să se dezvolte la începutul lui 2020. O intervenţie tardivă în darea alarmei şi o incapacitate de a înfrunta grava problemă pe care lumea întreagă se pregătea s-o înfrunte. Sfaturi greşite asupra metodologiilor de precauţie şi prevenţie, apoi momente de răzgândire şi paşi înapoi privind protocolul apărării. Elemente care denotă acţiunea inadecvată conform obligaţiilor prevăzute în actul de constituire al acestei bolnave OMS.

Involuţia OMS în timp

Printre sarcinile pe care OMS le desfăşoară în domeniul supravegherii sanitare este aceea relativă la emiterea avizelor asupra riscurilor pandemiilor. Cu referire la ceea ce s-a petrecut în martie 2020, întrebarea vine de la sine: OMS a îndeplinit cu adevărat sarcina de a emite alerta la timp şi a evita degenerarea transmiterii virusului? Răspunsul nu concordă cu lumea ştiinţifică. În fapt, considerând alarma lansată în martie 2003 privind riscul epidemiei de SARS, notăm diferenţe nu de mică importanţă faţă de cele ce s-au întâmplat cu Sars-CoV-2 în martie 2020. Alarma dată în urmă cu 17 ani de directorul de atunci al OMS, Gro Harlem Brundtland, a fost definită de Institutul Superior al Sănătăţii italian ca o mişcare curajoasă şi decisivă pentru monitorizarea epidemiei. O serie de combinaţii au evitat ce era mai rău în 2003, cu epidemia declarată ca fiind sub control pe 5 iulie în acelaşi an.

Ne puteți urmări și pe Google News