Consiliul European se întrunește, joi, la Bruxelles, pentru a încerca să formeze o nouă arhitectură a conducerii Uniunii Europene.

Potrivit unei analize realizate de politico.eu, negocierile vor fi dificile din cauza faptului că niciuna dintre familiile europene nu are puterea necesară pentru a se impune, anunțându-se, în consecință, negocieri foarte dure pentru fiecare funcție.

În legislaturile precedente, Partidul Popular European a fost suficient de puternic în Consiliu și în Parlamentul European pentru a-și impune candidații în multe dintre funcțiile-cheie ale UE. Dar după alegerile europarlamentare din 26 mai, puterea în cadrul Consiliului este împărțită aproape egal între populari, socialiști, liberali și grupuri mici plus neafiliați.

Matematica politică devine dificilă, pentru că nicio singură forță politică nu poate domina discuția, nu poate să ajungă să aibă un veto în discuție. Atât PPE, cât și Renew Europe (noua alianță dintre ALDE și președintele francez Emmanuel Macron) dețin un număr suficient de voturi, în cadrul Consiliului, pentru a bloca decizia cea mai importantă, anume numirea unui nou președinte al Comisiei Europene.

„Nu am mai văzut până acum familii politice care joacă un rol atât de puternic în cadrul Consiliului”, a declarat Reinhard Bütikofer, copreședinte al Partidului Verzilor europeni, potrivit aceleiași surse.

În teorie, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Italia și Polonia ar putea exercita un veto, în cazul puțin probabil în care ar fi dispuse să lucreze împreună, fiind țările ai căror reprezentanți în Consiliu nu aparțin niciuneia dintre cele mai importante familii politice europene.

Lucrurile nu stau mai bine nici în Parlamentul European. Liderii instituției insistă ca președintele Comisiei să fie ori un Spitzenkandidat, ori măcar unul dintre „principalii candidați” din partea uneia dintre marile familii politice. Totuși ei nu au putut să cadă de acord asupra persoanei care ar trebui să ocupe această funcție. Manfred Weber este propunerea conservatorilor din PPE, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, este susținut de către socialiști, iar Comisarul pentru Competiție, Margrethe Vestager, este varianta liberalilor.

Această situație pune Consiliul European într-o poziție extrem de puternică, cu ocazia summitului de joi, putând să stabilească o a patra opțiune. Rezultatul este foarte greu de anticipat, chiar dacă președintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat că încă mai speră să încheie o înțelegere până la sfârșitul acestei luni.

Când se ajunge la un plan B între Tusk și celelalte persoane influente de la Bruxelles pentru alegerea unui președinte al Comisiei, lucrurile încep să se complice. Germania și Franța sunt țările care conduc, în mod tradițional, procesul de decizie, sprijinul cancelarului Angela Merkel și al președintelui francez Emmanuel Macron devenind o condiție esențială pentru orice înțelegere.

Însă Angela Merkel se află acum la final de mandat, iar influența sa a fost subminată de loialitatea aratată lui Manfred Weber, care îi este și conațional, și coleg în PEE. Și poziția lui Macron a fost slăbită recent, în urma scandalului care a aavut-o în centrul său pe Nathalie Loiseau, propusă ca șefă a grupului Renew din PE, dar nevoită să se retragă după ce i-a enervat pe membrii grupului. 

Chiar dacă Germania și Franța rămân cele mai puternice voci în Legislativul european, mizele sunt atât de ridicate încât trebuie să se țină cont de opiniile tuturor statelor membre UE, încluzând chiar și cerințe exagerate care, în alte circumstanțe, ar putea fi ignorate mult mai ușor. 

Șansa ajungerii la un consens rămâne neclară, chiar dacă Marea Britanie s-a angajat să susțină decizia Consiliului European. În plus, nu se poate ști dacă noul premier britanic va avea o abordare asemănătoare cu cea pe care a avut-o Theresa May.  

Premierul Ungariei Viktor Orbán, al cărui partid FIDESZ a fost suspendat din PPE, și-a expirmat virulent opoziția față de fostul său aliat Manfred Weber. Asemănător s-a poziționat și Polonia, în privința lui Frans Timmermans, care a încercat să sancționeze Varșovia pentru „presupusele” încălcări ale valorilor europene. Celelalte două state, membre ale grupului de la Visegrad, Cehia și Slovacia au spus că îl vor sprijini pe Michel Barnier, responsabilul cu negocierea Brexitului din partea UE, ca o opțiune de compromis pentru președinția Comisiei Europene.

Pentru alte țări, cum ar fi Italia, negocierile pentru cele mai importante funcții ale UE sunt un pretext pentru a pune presiune în scopul urmăririi altor interese. Italia poate pierde funcții importante precum înaltul reprezentant pentru Afaceri Externe, președintele Parlamentului și președintele Băncii Centrale Europene.

Acesta este contextul reuniunii la care președintele Klaus Iohannis va participa, joi și vineri, la Bruxelles. Înainte de reuniunea Consiliului European, Iohannis va participa la summitul Partidului Popular European. După reuniunea de vineri, șeful statului român va susține o declarație de presă comună cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.