Victor Boștinaru, a scris, pe Facebook, că cei care vor dori să „arate cu degetul spre Liviu Dragnea, să-l considere pe el singurul țap ispășitor” greșesc.

„Către toți aceia care cred în viitorul unui partid social-democrat în România.

Votul de ieri a scris cea mai neagră pagină din istoria PSD-ului și asta la doar doi ani și jumătate de la cel mai mare succes pe care partidul l-a înregistrat vreodată. Ceea ce voi spune acum este opinia unui om care a contribuit direct la proiectul lui Adrian Năstase de a construi în România un mare partid social-democrat.

Recunosc, nu pot să rămân nepăsător la ce se întâmplă cu partidul căruia îi aparțin. În același timp, îi invit pe cititori să înțeleagă că ceea ce voi spune nu izvorăște nici din vanitate nici dintr-un proiect personal ascuns din moment ce, printr-un gest personal, am decis să-mi retrag candidatura pentru alegerile europarlamentare. După decizia de retragere a candidaturii mele, mi-am auto-impus tăcerea pentru că nu am vrut să prejudiciez în niciun fel șansele partidului meu în bătălia care urma.

Da, nu pot rămâne indiferent văzând cum partidul a picat de la altitudinea celor peste 45 de procente la un jenant loc 2 – aproape de 3 -, cu cel mai mic scor înregistrat vreodată la alegerile europene. În același timp, am obligația de a da glas părerii atâtor compatrioți care ne-au încredințat în 2016 un mandat de o responsabilitate uriașă cu care ar fi trebuit să scriem istorie și nici de cum să ne pregătim să ieșim din istorie.

Cum e posibil să pierzi când ai creștere economică an de an, când adopți un număr semnificativ de măsuri de natură socială altfel necesare și bine venite?

Cum să explici că, în doar 2 ani și jumătate, unul din cele mai mari partide de centru stânga din Europa a ajuns într-o situație de izolare internațională fără precedent? Și întrebările sunt mult mai multe și toate cer răspunsuri pentru ca partidul să aibă o șansă la relansare. N-am să intru astăzi într-o analiză amănunțită a acestor doi ani și jumătate din istoria partidului nostru, dar în mod cert, există responsabilități. Voi numi câteva dintre motivele care ne-au dus în această situație tragică cu speranța că măcar de aici încolo vom da dovadă de responsabilitate atunci când angajăm destinele partidului nostru și mai ales atunci când acțiunile noastre au consecințe asupra țării.

Acești ani au fost dominați de autoritatea, acțiunea, stilul și influența liderului partidului și toată istoria ne arată că un astfel de leadership nu putea sfârși decât aducând prejudicii grave în modul în care românii ne privesc și mai acceptă să ne dea încrederea lor. Caracteristica acestui tip de leadership a fost dată de nominalizări în funcții politice și publice a unor oameni considerați loiali unei singure persoane și nu unei cauze. În plus, în majoritatea cazurilor, cei propuși de lider pentru aceste responsabilități au fost oameni mediocrii, în cel mai bun caz. Pariul pe loialitatea mediocrității s-a întors împotriva guvernului, a partidului și în final, a țării. Niciodată în PSD nu s-a produs un divorț atât de clar și de net de elitele profesionale ale națiunii și asta în contrast flagrant spre exemplu cu perioada guvernului Adrian Năstase. În aceeași logică, numirile în cele mai multe poziții de rangul 2 sau 3 păreau că exclud cu necesitate competența profesională, creând o situație de mare fragilitate și vulnerabilitate pentru instituțiile publice chemate să opereze în condiții din ce în ce mai complicate și complexe. Această ruptură a negat brutal rezultatul alegerilor din 2016 atunci când PSD-ul câștigase ruralul dar și urbanul, când partidul meu câștigase la toate categoriile și grupurile socio-profesionale. Votul de duminică dovedește că astăzi partidul se confruntă cu o problemă de supraviețuire dacă nu va regăsi rapid canalele de comunicare cu națiunea română în toată complexitatea ei.

Nu în ultimul rând, trebuie să avem curajul să ne răspundem cinstit la întrebarea ce i-a făcut pe români să-și piardă atât de rapid și atât de dramatic încrederea în noi? Să treacă de la indiferență la ură pentru că ceea ce s-a întâmplat duminică a fost un vot dominat mai degrabă de ură și furie, în forme aproape materiale. Și cauzele nu trebuie căutate în politicile economice și sociale pe care guvernarea PSD le-a aplicat. Cred mai degrabă că noi i-am înfuriat pur și simplu pe compatrioții noștri prin interminabilele crize interne, prin schimbările de guverne și de miniștri cu o viteză și o frecvență fără precedent și mai ales pentru faptul că asupra marilor proiecte ale guvernului PSD precum: reforma justiției, reforma serviciilor secrete, drepturile și libertățile cetățenești și sancționarea drastică a abuzurilor, am vorbit foarte mult și rar am fost capabili să ducem la capăt proiectele anunțate. E cu atât mai trist și revoltător să înregistrăm un asemenea eșec cu cât partidul practic a avut parte de o opoziție lamentabilă, pe care doar propria noastră slăbiciune a dus-o de mână către victorie. Cât despre președinte, știam sau ar fi trebuit să știm cu cine avem de-a face. Știam sau ar fi trebuit să știm ce mijloace va utiliza, dar noi promisese românilor că vom câștiga aceste războaie și nu ne vom plânge doar cât sunt de grele și cât de multe sacrificii cer. Istoria o scriu doar învingătorii…

Închei spunând că profilul moral al conducerii PSD, standardele sale etice, disponibilitatea sinceră și credința în servirea binelui public, au fost factorii care au erodat încrederea oamenilor în noi. Asta explică și de ce o parte a propriul nostru electorat ne-a întors spatele într-un gest de ostilitate fără precedent. Să nu uităm nicio clipă, existența unui PSD puternic, modern, sincer orientat către lumea euro-atlantică, reprezintă un factor important nu doar pentru votanții noștri și pentru buna funcționare a democrației din țara noastră, dar și pentru interesele de securitate națională, pe termen lung, ale României. La toate aceste lucruri și la multe altele va trebui să ne gândim noi toți cei care ne identificăm cu istoria și cu valorile acestui partid și trebuie să o facem repede, redescoperind datoria celor aleși față de alegători.

Iar dacă astăzi, când ne confruntăm cu cifrele dramatice ale alegerilor europene, unii vor dori să arate degetul spre președintele partidului, Liviu Dragnea, și să-l considere pe el singurul țap ispășitor, ei greșesc din nou, așa cum au greșit în toți acești ani când nu au avut curajul, demnitatea sau forța de a spune liderului partidului și adevărurile și lucrurile neconvenabile. Responsabilitatea scorului de ieri ar trebui să fie asumată de toți aceia care au crezut că prin acest stil de conducere își pot securiza poziții convenabile, prejudiciind de fapt interesele strategice ale PSD-ului și făcându-i un imens rău președintelui.

Și apropo de patriotism, am constat că mai nou, în sfârșit partidul a selectat „adevărații patrioți" care să ne reprezinte la Bruxelles ca și cum delegația care tocmai își încheie mandatul n-a făcut nimic. Mi-e greu să primesc lecții de patriotism mai ales că am avut onoarea și șansa să pot servi interesele țării mele și am învățat că adevărații patrioți vorbesc puțin și fac mult pentru țara lor. Amatorilor le reamintesc un lucru de altfel cunoscut de către președintele partidului, de către primul-ministru (atunci șefa delegației PSD), de către ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu și de ministrul, Nicolae Bădălău, atunci președintele de atunci al Consiliului Național: salvarea guvernului în fața valului uriaș de proteste din ianuarie 2017 se datorează unei acțiuni elaborată și implementată de mine, în urma consultării cu dna Viorica Dăncilă, în contextul în care la București nu mai răspundea nimeni la telefon, ca și cum guvernul și partidul încetaseră să existe.

P.S. Am scris acest text înainte de decizia ÎCCJ.”, a transmis Victor Boștinaru.

Te-ar putea interesa și: