Născut pe 30 martie 1746 în Spania, la Zaragoza, Francisco José de Goya y Lucientes, rămas în istorie sub patronimul Goya, a lăsat o amprentă de neșters în cartea picturii universale.

Într-o epocă în care artiștii erau supuși vremurilor tulburi și capriciilor unor monarhi cu apucături ciudate, Goya își părăsește în 1774 orașul natal, unde deprinsese tainele picturii în ulei, pentru a-și încerca norocul la Madrid, la curtea regală iberică. Duce, timp de două decenii, o viață tihnită și îmbelșugată, zugrăvind portrete banale și peisaje rurale. Asta până când destinul s-a răsucit necruțător…

Saturnismul i-a luat auzul?

În iarna dintre anii 1792 și 1793, Goya își pierde vlaga, leșină, are amețeli năucitoare, țiuituri în urechi și coșmaruri cutremurătoare. Aproape că-și pierde vederea și, în ciuda presupunerilor făcute de-a lungul timpului de diverși experți, nu se știe nici până astăzi limpede care a fost cauza suferinței lui Goya.

Unii au speculat că pictorul care a debutat ca artist în stil rococo ar fi fost lovit de saturnism (intoxicație cu plumb), alții că ar fi suferit de botulism, poliomielită, hepatită etc. Cert este că Goya a surzit complet!

Istoria unei expresii celebre

Când și-a revenit cât de cât din calvar, artistul s-a apucat să creeze Capriciile, o serie de gravuri grotești dintre care se detașează una, devenită celebră, în care capul unui bărbat (Goya?) culcat pe un birou este asaltat de stoluri de lilieci și de bufnițe. Coșmarurile din perioada bolii l-au bântuit pe Goya, influențându-i decisiv opera. Mesajul acestei gravuri a ajuns mai cunoscut decât gravura însăși: „Moarte rațiunii naște monștri”.

Oare câți oameni care au folosit această expresie știau care este istoria ei?

Cine a fost Iosif Butelcă?

Publicul secolului al XVIII-lea n-a gustat fanteziile bizare ale lui Goya, care comandase trei sute de stampe după toate Capriciile. Dintre toate acestea s-au vândut însă doar 27!

În 1799, norocul îi surâde însă din nou lui Francisco. Carol, monarhul Spaniei, îl numește pictor al Curții Regale. În doar opt ani, vânzolelile dinastice – prințul moștenitor Ferdinand a încercat să-și răstoarne tatăl, iar Napoleon, profitând de disensiunile din Peninsula Iberică a țintit să-l urce pe tron pe fratele său, Joseph! – îl determină pe Goya să-și ia tălpășița în Franța. Nu înainte de a-l picta pe Joseph – poreclit de poporul spaniol Pepe Bottelas (Iosif Butelcă) pentru pasiunea cu care dădea pe gât zeci de pahare de vin – și de a surprinde, prin tușe extrem de dure, brutalitatea războiului dintre francezi și iberici.

Leocadia, menajera-iubită

Pictura „3 mai 1808”, finalizată în 1815, a rămas faimoasă. Ea surprinde momentul execuției de către francezi a unui grup de luptători spanioli, din mijlocul căruia se desprinde unul cu brațele ridicate, a sfidare. Au urmat „Picturile negre”, concepute pe pereții casei de la țară, „Saturn devorându-și fiul” fiind considerată reprezentativă.

Apoi, dezamăgit de frământările din Spania, rezultate în urma politicilor dezastruoase promovate de regele Ferdinand, Goya se retrage, cum aminteam, în Franța, la Bordeaux. Era anul 1824, Francisco surzise de-a binelea. Până la moarte, survenită la 82 de ani, a fost îngrijit de menajera și iubita lui Leocadia, dar și de fiica acesteia Rosario. S-a vehiculat și varianta potrivit căreia fata ar fi fost rodul iubirii lui Goya cu menajera.

El avea 40 de ani, ea 24

Cea mai aprins comentată relație din viața lui Goya, dar și cea mai misterioasă, s-a consumat în anturajul unei aristocrate de o frumusețe legendară: Maria Tereza de Silva y Silva, Ducesă de Alba.

„Goya a întâlnit-o pe Maria Teresa la patruzeci de ani. Ea avea 24, era frumoasă, încăpățânată, fermecătoare, răsfățată și inteligentă. Goya a fost captivat. Dar cât de bine se cunoșteau, pentru că e clar că pictorul îi reprodusese chipul în portrete oficiale, în gravuri, schițe și scene campestre?”, se întreabă biografa Elizabeth Lunday în volumul Viața secretă a marilor artiști, tradus la noi de Ioana Tudor și publicat la Editura ART.

Mai sexy în rochia mulată decât nud

Tot Elizabeth încearcă să risipească (sau să adâncească?) enigma, sugerând că Ducesa de Alba i-ar fi pozat lui Goya pentru cele mai cunoscute nuduri ale sale: „Se spune că ea a pozat ca model pentru Maja dezgolită și Maja îmbrăcată, două picturi care înfățișează aceeași femeie, zâmbind complice în colțul gurii, lungită pe un pat, uitându-se direct la privitor. În ciuda goliciunii ei din versiunea nud, Maja îmbrăcată este, poate, mai sexy. Rochia ei albă lasă la vedere tot atât cât ascunde, i se mulează pe coapse, îi cade între picioare și abia dacă-i poate cuprinde sânii”.

Și? Sunt acestea portretele ducesei? Și dacă sunt, înseamnă că ea a fost iubirea secretă a lui Francisco Goya? Elizabeth Lunday are din nou cuvântul: „Femeia din tablouri nu seamănă la chip cu Maria Tereza. Unii biografi afirmă însă că ducesa a pozat în ambele, doar că Goya i-ar fi schimbat înfățișarea pentru a nu-i compromite reputația”. Mai știi, artiștii sunt recunoscuți pentru excentricitățile lor! Ce să mai spunem despre aristocratele voluptuoase plictisite de viața la Curte?

Soția ar fi îndurat 20 de sarcini

„Nu vom ști niciodată adevărul – concluzionează Elizabeth Lunday -, dar este tentant să ni-l imaginăm pe Goya având o aventură amoroasă intensă cu această femeie aparent irezistibilă”. Na, au și biografele fanteziile lor!

Despre soția lui Francisco Goya, Josefa Bayeu y Subias, se cunosc și mai puține lucruri. Cei doi s-au căsătorit în 1771 și se mai bârfește încă pe seama faptului că Josefa ar fi îndurat douăzeci de sarcini și o grămadă de avorturi, dând naștere unui singur copil, un băiat.

Cele mai multe dintre picturile lui Francisco Goya pot fi văzute la Madrid, la Muzeul Prado.