O bucureşteancă a slăbit 60 de kg prin operaţie. Ulterior, s-a apucat de călărie şi s-a făcut poliţistă.

Pe Nicoleta o lăsau rece comentariile mamei, care îi zicea că e ca un cozonac la dospit. Soţul, şi el gras, n-o toca să fie fotomodel. Cel mai rău se enerva în faţa şifonierului când îi săreau nasturii de la sacou şi cureaua se pierdea printre pliurile burţii. Plângea de durere când picioarele dădeau peste din balerinii măsura 41. Şi mai rău s-a enervat când s-a hotărât să-şi facă operaţie de micşorare a stomacului şi a descoperit nişte chisturi la ficat. Şi nu pentru că îi puneau viaţa în pericol, ci pentru că îi dejucau planurile de slăbit.

Nicoleta Hritscu are 28 de ani, 1,76 înălţime şi a avut 132 de kilograme înainte să taie din stomac. A ajuns la 78, greutatea ideală. Operaţia nu doar i-a salvat viaţa, pentru că a descoperit alte probleme la timp, dar a făcut-o să înflorească. A topit numere la haine şi la pantofi, s-a apucat de călărie fără resentimente că rupe calul în două şi a lucrat un timp ca poliţistă "de teren". Următorul proiect: un copil.

"Doar mamaie de 70 de ani nu mă vedea grasă"

Nicoleta poartă o rochie office mulată şi un sacou albastru electric cambrat. Pluteşte pe tocuri şi e cofată. Acum trei ani se înfăşura din cap până în picioare în haine lălâi. Jongla cu câţiva "saci", iar cel mai mult îi plăcea în trening şi adidaşi.

"Când mă duceam în vizită la mama, îi zicea soţului: «tu n-o vezi pe asta că este cozonac?». Mă vedea când într-un trening, când în altul şi-mi zicea «tu n-ai alte haine?». Doar mamaie de 70 de ani nu mă vedea grasă", face acum haz de necaz.

La pantofi purta 38. Când depăşise suta, ajunsese la 41. "Mă dureau şi tălpile, şi genunchii. Se umflau atât de tare încât dădeau peste din balerini. Asta a fost singura problemă de sănătate. Am stat grasă doar doi ani şi eram tânără", spune Nicoleta. Haine îşi cumpăra doar din magazinele XXL, unde cea mai mică măsură era 46 şi toate erau bătrâneşti.

Nu a fost aşa dintotdeauna, spre deosebire de sora ei, care făcea roată în jurul farfuriei de mică. Din anul I de facultate, a scăpat la mâncare. Lua cam 20 kg la câteva luni şi hainele nu-i mai veneau de la un sezon la altul. Era gata să dea dulciurile pe mâncare, dar sfârşea mâncându-le pe toate. "Să-ţi dau un exemplu de cină. Veneam la 10 seara acasă şi soţul mă aştepta cu un castron cât China de cartofi prăjiţi. Şi cu un pui prăjit, nu se juca cu două copane. Şi rădeam tot amândoi. Şi dup-aia dădeam cu îngheţată. Aşa ajunsesem, nu eram pofticioasă ca sora mea, care jelea să-i dau şi farfuria mea".

"Am 132 de kile, mai vin sau nu la interviu?"

Nu e cazul tipic de obez trecut prin toate dietele din lume. "M-am complăcut. De exemplu, îmi cumpărasem într-o vară o rochie mişto, iar vara viitoare am vrut s-o iau iar şi nu se mai închidea fermoarul. M-a buşit plânsul, dar a fost doar de moment. Nu mi-era jenă să mă dezbrac în costum de baie", recunoaşte deschis. A durut-o mai mult când a văzut că "suta" bate CV-ul. "Mă duceam la interviuri pentru posturi sub pregătire, dar degeaba. Odată am zis «haideţi să lămurim ceva: am 1,76, 132 de kile, nu vă gândiţi să apară o sirenă. Profesional sunt pregătită, spuneţi, mai vin la interviu, că stau şi departe ». A început să râdă la telefon şi mi-a zis «abia aştept să te cunosc». Cum credeţi că arăta el? Era ditamai!", râde Nicoleta. 132 de kilograme avea Nicoleta înainte de operaţia de micşorare a stomacului, pe care a făcut-o în urmă cu trei ani

LA CATEGORIA UŞOARĂ

"Fac echitaţie fără să deşel calul"

În urmă cu trei ani, cu banii puşi deoparte, Nicoleta a decis ca în loc să-şi repare maşina, să se opereze, luând exemplul surorii, care îşi micşorase stomacul cu un an în urmă şi se simţea excelent. În timpul investigaţiilor premergătoare, i-au fost descoperite însă două chisturi pe ficat, care îi puneau serios viaţa în pericol. Marea tragedie n-au fost chisturile, ci faptul că trebuia să amâne operaţia "gastric sleeve".

De la trei cifre la două

"Am fost la o doctoriţă la Spitalul Colentina care mi-a spus că sunt ca o bombă cu ceas, că pot să mor şi dacă mă loveşte cineva din greşeală. Maică-mea plângea cu sughiţuri, eu eram disperată că nu pot să îmi fac operaţia de slăbire. Într-un final, doctorul Copăescu, directorul Centrului de Excelenţă în Chirurgie Bariatrică Delta Hospital, unde m-am dus iniţial, mi-a promis că încearcă să mă scape şi de chisturi şi să-mi facă şi gastric sleeve-ul simultan. Şi totul laparoscopic, pentru că nu avea cum să taie prin stratul de grăsime", povesteşte Nicoleta.

Ambele operaţii au reuşit, iar în prima lună a scăpat de 16 kilograme. S-a îngrăşat de sus până jos şi a slăbit la fel. Când a ajuns la "două cifre" a fost o revelaţie totală. Ba chiar i-a fost greu să se adapteze la noile măsuri şi, în magazine, se surprindea uitându-se tot la blugi şi cămăşi largi.

"Eu am avut ambiţie să reuşesc, pentru că ştiu persoane care s-au operat, dar îi dădeau în continuare cu savarine. La colega mea de salon venea soţul în vizită cu prăjituri. Am întâlnit în spital, cât timp am fost internată, persoane care erau la a doua, a treia operaţie şi asta m-a marcat", e sinceră Nicoleta.

La trei ani de la operaţie, se menţine fără probleme şi mari sacrificii. "Dacă văd că iau unul-două kilograme în plus, nu intru în panică. Nu îmi mai pun zahăr în cafea şi nu mai mănânc seara două săptămâni şi imediat revin la forma iniţială".

"A fost o provocare să fac muncă de teren"

Lumea ţi se deschide când eşti slab. Nicoleta s-a apucat de călărie, ceea ce îşi dorea să facă demult, dar îi era milă de cal. După care s-a angajat în poliţie, la ordine publică.

"Opt luni am făcut instrucţie, eram plină de vânătăi. Dar îmi plăcea, şi a fost o provocare să fac muncă de teren. La restructurări am plecat, din cauza salariului mic. Acum îmi doresc un copil", spune Nicoleta. ÎNAINTE ŞI DUPĂ. La 130 de kg făcea spume în faţa şifonierului. Acum încape în orice

"Să-ţi dau un exemplu de cină. La 10 seara mă aştepta soţul cu un castron cât China de cartofi prăjiţi şi un pui întreg. Şi îngheţată." NICOLETA HRITSCU, fostă obeză

CALVAR

La 21 de ani şi 230 de kilograme, nici nu mai putea să coboare la taxi. La opt luni de la operaţie cântăreşte 150

Mâncarea a înălţat-o pe culmile fericirii şi tot ea a coborât-o în infern şi a înrăit-o. Deşi era talentată, scria poezii şi făcea şcoala de muzică, Ramona Mocanu, din Caransebeş, nu s-a refugiat cu adevărat în scris sau în studiul pianului, ci în mâncare. Şi la mămăligă poftea. Suferea de obezitate super morbidă. Într-o zi, a realizat că nu mai putea să coboare nici până la taxi în faţa scării şi a intrat în panică. Cu sprijinul unei fundaţii, a făcut o operaţie de micşorare a stomacului în februarie, anul acesta, la Spitalul "Sf. Ioan", din Bucureşti. De la 230 de kg a ajuns la 150.

"Băgam mâna adânc în borcanul cu untură"

Ramona a început să se îngraşe în copilărie, când a descoperit savoarea bucatelor gătite de bunica. Copil fiind, nu dădea importanţă acestui lucru, iar mai târziu, chiar se mândrea cu formele ei diferite de cele ale fetelor de aceeaşi vârstă.

"Până la 4 ani, am fost un copil normal. Apoi a început calvarul. Bunica, o unguroaică gospodină, gătea divin, şi primeam ca premiu tot ce făcea mai bun. Am început să deprind gustul păcătos al mâncării. Eram o fetiţă dulcică şi durdulie, căreia îi plăcea cum arăta, nu ca aşchiuţele cărora le ieşeau oasele peste tot", îşi aminteşte Ramona.

Timpul trecea, şi ea lua proporţii tot mai mari, în ciuda încercărilor părinţilor de a spune stop. "Mă ascundeam în cămară şi mâncam jumări, băgam mâna adânc în borcanul cu untură şi o mâncam ca pe nectarul zeilor. Mâncarea era confidenta mea, o fericire nebună", povesteşte tânăra. 122 de kilograme la 13 ani

La 11 ani, s-a mutat de la bunică la părinţi, iar ei au trecut-o pe regim. L-a abandonat repede şi chiar s-a întors împotriva celor care îi voiau binele.

"Mama a vrut să mă ducă mereu la tratamente. La endocrinologi am fost de două ori, am fost internată în spital, am urmat regimuri. Mereu mă întorceam la vechea mea prietenă, mâncarea", spune cu regret.

La 13 ani, avea deja 122 de kilograme. Scria poezii, studia pianul, dar niciodată nu s-a refugiat în ele. "La audiţii vedeam cu coada ochiului privirile pline de dispreţ ale celor care mă ascultau. Voiam să arăt bine, să fiu elegantă. Dar unde să pun eleganţa pe straturile care mă încurcau?"

La vârsta la care alte fete simţeau prima oară fiorul dragostei, ea se simţea respinsă. "Băieţilor le plăceau prietenele şi colegele mele, care erau slabe şi ieşeau mereu în evidenţă", observa fata.

"Vreau să-mi reiau studiile, să-mi găsesc un echilibru"

Ultimii trei ani au fost iadul pe pământ. A demisionat de la muncă, s-a închis în casă, mânca şi noaptea şi bea 2 litri de cola pe zi. A început să aibă probleme cu respiraţia, nu mai putea dormi, nu mai putea coborî scările nici până la taxi.

"Puteam muri oricând în somn, când creierul nu se oxigena. Zvâcneam oribil atunci când mi se reoxigena creierul, părinţii erau terminaţi", îşi aminteşte Ramona.

Într-un târziu, s-a lăsat convinsă să vină la Bucureşti, la doctorul Rubin Munteanu, care i-a promis că o operează, dar a trecut-o mai întâi la regim. L-a ţinut într-o mănăstire, departe de tentaţii.

A fost operată în februarie 2011. Totul a decurs bine şi după opt luni a slăbit 80 kg. Poartă vechile haine prin casă, pentru că aşa simte cât a slăbit. "La sărbătoarea de 1 Mai a oraşului, am dansat trei ore non stop. Acum vreau să-mi reiau studiile, pentru că am fost nevoită să îmi îngheţ facultatea în anul II. Momentan, vreau să-mi găsesc un echilibru, să mă refac", spune tânăra.

ÎNAINTE ŞI DUPĂ. Ramona încă poartă hainele largi prin casă. Aşa simte cât a slăbit "Mă ascundeam în cămară şi mâncam jumări, băgam mâna adânc în borcanul cu untură şi o mâncam ca pe nectarul zeilor." RAMONA MOCANU, pacientă operată în urmă cu opt luni

SPRIJIN

Tinerii sub 21 de ani, operaţi gratuit

Fundaţia pentru Tratamentul Obezităţii a fost înfiinţată în 2009, de Florina Dascălu, care a trecut printr-o operaţie bariatrică. Cu ajutorul fundaţiei, şase persoane sub 21 de ani, cu obezitate morbidă, au beneficiat de operaţii de micşorare a stomacului, sponsorizate de un producător de kituri. Operaţiile au fost efectuate de o echipă de la "Spitalul Sf.Ioan", condusă de dr. Rubin Munteanu.

Asiguraţilor cu obezitate morbidă li se decontează manopera, dar trebuie să-şi cumpere kitul şi medicamente. Kitul pentru inel costă 2.000 de euro, iar cel pentru gastric sleeve 3.000. Medicamentele costă 200 de euro.

TENDINŢĂ

Cea mai populară intervenţie

Operaţia gastric sleeve este cea mai solicitată (75% din cazuri), pentru că e fiziologică, iar vitaminele şi mineralele se absorb normal. Este mai eficientă decât inelul şi nu poate fi înşelată. Se taie porţiunea de stomac cu centrii foamei şi pacienţii mănâncă mai puţin, pierzând 70% din exces.

Medicul Cătălin Copăescu, de la Delta Hospital din Bucureşti, are la activ peste 2.500 de operaţii bariatrice. În fiecare an face cam 500 de operaţii şi spune că numărul lor creşte. "Operăm toate categoriile, de la 11 la 80 de ani. Cel mai greu pacient a avut indicele de masă corporală 106, în condiţiile în care 20 este valoarea normală. Cel mai tânăr pacient avea 11 ani. Vin mulţi copii. Şi femeile vin într-o mai mare proporţie. Într-un cuplu de obezi, este trimisă mai întâi soţia", spune chirurgul. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/CodB8Q71Sok" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:

• Operaţiile care te scapă pe viaţă de kilogramele în plus
• Jurnalul femeii care şi-a tăiat stomacul pentru a slăbi
• "Am slăbit 30 kg prin operaţie"
• A slăbit 50 de kilograme cu inelul care strânge stomacul