Evenimentul Zilei > Social > Viața bate filmul. Interviul în care Vladimir Găitan și-a deschis sufletul. Poveste ireală
Viața bate filmul. Interviul în care Vladimir Găitan și-a deschis sufletul. Poveste ireală

Viața bate filmul. Interviul în care Vladimir Găitan și-a deschis sufletul. Poveste ireală

Vestea că actorul Vladimir Găitan a murit a căzut ca un trăsnet pentru lumea artistică din România. De-a lungul carierei sale, pasiunea pe care a pus-o în fiecare rol interpretat i-a adus simpatia și aprecierea a sute de mii de oameni.

Lumea artistică va fi mult mai goală după ce actorul Vladimir Găitan a murit. actorul  s-a remarcat prin rafinata fragilitate, ascunsă sub un strat de bărbăție pe care astăzi nu prea îl mai găsești.

Săgeata căpitanului Ion”, „Întoarcerea lui Magellan”, „Zile fierbinți”, „Pentru patrie”, „Întâlnirea”, „Din nou împreună”, „Noi, cei din linia întâi” și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” până la „Poker” sunt doar câteva titluri din bogata sa filmografie.

În urmă cu doar cinci ani, într-un interviu acordat EvZ, regretatul actor și-a deschis sufletul și a vorbit despre unele dintre cele mai importante evenimente și momente din viața sa.

Tinerii pun teatrul pe locul doi

„Există regretul că în spatele nostru o generație de tineri actori nu mai are puterea să-și facă loc”, spune actorul. Și totuși, acești tineri trebuie să-i înlocuiască pe actorii mari ai acestei țări.

Asist la fenomenul acesta de programare a spectacolelor în care prioritățile sunt în cu totul și cu totul altă parte, mai puțin pentru teatru. Mă gândesc că și noi făceam film, țin minte că de foarte multe ori plecam de la filmări în costumul de filmare ca să nu întârziem la teatru, care era tabu. N-am suspendat însă nicio repetiție și niciun spectacol în 45 de ani. Astăzi, prioritate au orice activități în afară de cele din sala de teatru, teatrul în care tu ești angajat. Înțeleg într-un fel lipsa de bani, dorința de a câștiga, deoarece în zona culturii salariile sunt mizerabile. Încerci să-i înțelegi pe cei tineri că aleargă, dar parcă prețul e nedrept”, credea Vladimir Găitan.

A vrut să predea la Institut, dar nu avea doctoratul

„De ce, după 45 de ani de meserie, am nevoie de doctorat? Nu poți să-ți dai doctoratul în cum îți pui sufletul pe scenă, cum îți crapă inima când știi că sala e plină și auzi rumoarea, bate gongul și în momentul acela îți vine să fugi. Cum să-ți dai doctoratul în așa ceva? Cum să povestești asta într-un doctorat, cine poate înțelege lucrurile astea? S-a creat această inflație îngrozitoare de doctori despre care acum se constată că au lucrări luate de pe te miri unde, ori scrise de acești negri care, sărăcuții, muncesc pe plantație și fac și ei un bănuț. Am curajul să spun că sunt enorm de mulți. Mă tem că lucrurile sunt puțin scăpate de sub control”, mai spunea actorul.

Drumul actoriei

A fost îndrumat pe drumul actoriei de un prieten foarte bun din Suceava, care l-a trimis la Petrică Gheorghiu, unul dintre marii „făcători de actori”. Actorul de la Bulandra aduna în jurul lui o trupă de copii pe care-i pregătea pentru IATC. „Am ajuns la Petrică Gheorghiu într-o zi de început de iunie, cu valiza mea de carton, cu fața mea de provincial speriat de bombe. Am trăit cea mai mare aventură din viața mea plecând cu troleibuzul de la Gara de Nord până la el, în Drumul Taberei. M-a acceptat, a început să despice la mine, să mă remodeleze și am intrat la institut cu nota cea mai mare, ceea ce a fost șocul grupului, pentru că venisem ultimul, eram întârziat rău de tot”, își aducea aminte actorul.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE