Distincţia va fi acordatÇŽ pe 7 noiembrie
În cea de-a doua etapÇŽ a desemnÇŽrii câştigÇŽtorului premiului "Augustin Frăţilă", 20 de bloggeri au decis care este cel mai bun roman, acordând puncte de la 1 la 5 fiecărei proze finaliste. Autorul al cărui roman a primit cel mai mare punctaj va fi răsplătit cu Premiul literar "Augustin Frăţilă", în valoare de 10.000 de euro. Ceremonia în cadrul căreia se acordÇŽ Premiul va avea loc pe data de 7 noiembrie 2012, la Hotel InterContinental Bucureşti. FEM, Viaţa lui Kostas Venetis, Emoţia, Matei Brunul, Ploile amare sunt cele cinci romane finaliste la Premiul literar "Augustin Frăţilă", ediţia I, oferit de compania Philip Morris Trading "Romanul Viaţa lui Kostas Venetis conţine aventurile unui picaro cu identitate scindată - virtual ascet convertit la o religie a viciului. Tânărul Kostas Venetis, care uceniceste în anii copilăriei într-o mÇŽnăstire din Grecia de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cunoaşte o spectaculoasă schimbare la faţă: invertit demonic (cu orgolii de supraom nietzscheean), străbate spaţii dintre cele mai variate - cunoaşte mizeria şi fascinaţia Istanbulului, pitorescul unui Bucureşti ce aminteşte de atmosferă din Princepele şi din Săptămâna nebunilor, efervescenţa Parisului revoluţionar, splendoarea Vienei, melancolia Veneţiei, mişcându-se prin felurite medii, de la pegra tavernelor la cercurile nobiliare. Poveste despre iniţierea întru Rău, în care Sodomia şi jocul intertextual, violenţa şi notaţia răsfăţat calofilÇŽ, cabalismul şi mitul conspiraţionist, ficţiunea şi documentarismul, crimăa şi complexele oedipiene se îmbină în urzeală unei istorisiri iniţiatice deghizate în thriller, Viaţa lui Kostas Venetis se plasează în linia decadenţilor de acum un veac. Dincolo de luxurianţa acţiunii şi pitorescul descrierilor, cititorul este invitat să descopere taina vieţii lui Kostas Venetis şi pe romancierul Octavian Soviany, care egalează acum şi pe teren prozastic bine-cunoscutele sale performanţe poetice", se arată în prezentarea cărţii. "Când păcătosul are revelaţia sacrului, nimic şi nimeni nu-l mai pot întoarce. Cam aşa e şi cu scriitorul: o să va lingeţi pe degete cu limbă română a lui Octavian Soviany, curgătoare, spumoasă, arhaică şi nervoasă, o să chefuiţi şi o să suferiţi odată cu personajele lui retro şi cu pasiunile lor sfâşietoare în cel mai savuros roman de epocă din literatura română recentÇŽ", declara criticul literar Alexandru Matei. "Am convieţuit şapte ani. Mai întâi a fost doar un nume, descoperit de Nora Iuga, într-un cimitir mărginaş dintr-o capitală occidentală. Apoi a devenit o umbră care s-a furişat în paginile romanului Textele de la Monte Negro şi în câteva din poemele mele. Uneori mi s-a părut că îl zăresc, cu pălăria lui neagră trasă pe ochi, prin fumul gros de ţigară din nu mai ştiu ce loc de pierzanie bucureştean, la ore de noapte târzii; ba, într-un rând, chiar mi-a arătat unul din vestitele sale numere de iluzionism. Astfel că umbra s-a făcut încet-încet trup, iar după aceea poveste. Am scris şapte ani la această istorie, întrerupând şi reluând, că într-o relaţie în care nu eşti sigur de celălalt şi, de la un punct încolo, nici de ţine însuţi. Am fost mereu chinuit de gândul că nu voi izbuti să-i duc povestea la bun sfârşit. Iar atunci când deveneam tot mai conştient de puţinătatea puterilor mele de romancier, mi se năzărea că-i aud râsul sarcastic, confirmându-mi lipsa harurilor de povestaş şi recomandându-mi parcă să mă apuc de grădinărit sau de contabilitate. Ceea ce public acum e doar începutul unei poveşti, căreia mă întreb dacă o să-i dau vreodată de capăt. Şi mă mai întreb, de asemenea, la fel că unul dintre personajele acestei hagiografii: oare ce s-ar fi ales de mine dacă nu l-aş fi întâlnit niciodată pe Kostas Venetis?" (Octavian Soviany)