Valsând cu Dunărea prin Europa. Eseul elevului Samson Sebastian

Valsând cu Dunărea prin Europa. Eseul elevului Samson Sebastian

Dunărea este cel mai important fluviu al Europei, nu prin lungime, fiind întrecută de Volga și nici prin intensitatea traficului, depășind-o Rinul, ci datorită cursului său, care străbate continentul de la vest la est prin regiuni de o mare diversitate a condițiilor naturale și economice.

În toate timpurile, Dunărea a stat în atenția popoarelor continentului. Napoleon o numea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga „cea mai bogată în daruri”, pe malurile ei făurindu-se civilizații milenare. Prin cursul ei, Dunărea este o „diagonală a Europei”.

Pe Dunăre s-a născut navigația fluvială internațională. În 1830, s-a efectuat prima călătorie cu vaporul între Viena și Budapesta, iar cinci ani mai târziu, la Brăila, ancora prima navă de călători, „Argo”, sub pavilion austriac.

Între Munții Pădurea Neagră și Marea Neagră, Dunărea își poartă undele, aici repezi și învolburate, străpungând chei cu pereți înalți, aici alunecând leneșe prin mijlocul ori pe marginea unor câmpii mănoase.

Ne puteți urmări și pe Google News

Dar cred că nu pot zugrăvi mai bine imaginea fluviului decât folosind cuvintele marelui geograf George Vâlsan (1921): „În țara noastră, puteți vedea Dunărea alunecând repede, tăcută și neînvinsă printre stâncile drepte ale Carpaților.

La vale de Severin, o putem vedea fără luncă, mlădiindu-se ca un gât de lebădă printre maluri aproape egale ca înălțime, acoperite de dune vechi care dau pământului o înfățișare de păr ondulat. În poala Câmpiei Române o putem vedea amorțită de căldura verii, culcată pe largul său pat de nisip.

O mai putem vedea în tridentul deltei, înîmpărăția stufului și raiului păsărilor. În sfârșit o mai putem vedea solemnă și aproape melancolică luându-și rămas bun de la munții parfumați cu floare de tei ai Dobrogei, întinzându-și undele ca să mai îmbrațișeze o dată pământul înainte de sfârșitul apropiat.

Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e o făptură complexă, ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor sale”.

Pentru România, fluviul Dunarea constituie, alături de Carpați și de Marea Neagră, una dintre cele trei caracteristici fundamentale ale teritoriului țării noastre, prin excelență carpato-danubiano-pontic.

Ultimii 1075 de km din cursul Dunării, adica 38,09% din lungimea ei, aparțin Dunării de Jos.

Este partea cea mai importantă, unde fluviul atinge dimensiunile lui maxime. Este sectorul carpato-danubiano-pontic și se întinde între Baziaș și vărsarea în mare. Aici ea se deosebește fundamental de sectoarele anterioare; nu este nici Dunăre alpină, cu afluenți, cu ape iuți și verzi coborâte din ghețari ca în sectorul superior, nu este nici Dunăre panonică, traversând agale o stepă întinsă și purtând ape îngălbenite de loess, lipsită de afluenți, ca în sectorul mijlociu.

Este cu totul altceva, căci mai înainte de a ajunge la Baziaș, primește dintr-o dată pe cei mai puternici afluenți ai ei, devenind un fluviu puternic.

Samson Sebastian Clasa a IX-a A Colegiul Tehnologic „Grigore Cerchez” București Prof. coordonator Nedelea Nicoleta-Doina

Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:

„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE